Succesiunea este procesul prin care bunurile unei persoane decedate ajung la moștenitori, iar notarul are rolul central în această procedură. Pentru ca actele să fie încheiate, este obligatorie prezentarea documentelor de proprietate asupra imobilelor sau terenurilor lăsate moștenire. Lipsa acestor înscrisuri poate bloca întreaga procedură, generând costuri suplimentare și întârzieri semnificative. Reglementările prevăzute de Codul civil stabilesc cu exactitate pașii, persoanele îndreptățite și situațiile în care moștenirea poate fi contestată.
Succesiunea nu se poate încheia la notar dacă moștenitorii nu prezintă actele de proprietate. Acestea reprezintă dovada juridică a dreptului asupra bunurilor imobile. Pot fi contracte de vânzare-cumpărare, titluri de proprietate, acte de donație, certificate de moștenitor anterioare sau contracte de partaj.
În lipsa acestor documente, notarul nu poate stabili cu exactitate ce bunuri intră în masa succesorală și nici cine are dreptul să le revendice. Prin urmare, emiterea certificatului de moștenitor nu este posibilă. Situația obligă moștenitorii să solicite duplicate de la autorități sau să deschidă acțiuni în instanță pentru constatarea dreptului de proprietate.
Astfel de demersuri pot întârzia cu mult finalizarea succesiunii, uneori chiar pentru ani întregi. Cheltuielile se măresc proporțional cu durata și complexitatea procesului. Prin urmare, păstrarea în siguranță a actelor de proprietate este esențială pentru a evita litigii și blocaje.
Alte documente solicitate la deschiderea succesiunii
Pe lângă actele de proprietate, notarul mai cere o serie de documente suplimentare, fără de care succesiunea nu poate fi înregistrată. Printre acestea se numără certificatul de deces al defunctului, actele de identitate ale moștenitorilor și, după caz, certificate de naștere sau de căsătorie.
Dacă există un testament, acesta trebuie prezentat pentru a fi analizat și validat. În lipsa actelor esențiale, bunurile rămân blocate din punct de vedere juridic. Moștenitorii nu pot vinde, dona sau ipoteca imobilele până la soluționarea situației.
Această realitate subliniază importanța pregătirii din timp a tuturor documentelor. Gestionarea atentă a actelor de proprietate scurtează procedura succesorală și reduce riscul apariției conflictelor între rude.
Definiția moștenirii și formele sale
Potrivit Codului civil, moștenirea reprezintă transmiterea bunurilor unei persoane decedate către una sau mai multe persoane aflate în viață. Ea se poate realiza în două forme: legală și testamentară.
Moștenirea legală se aplică atunci când nu există testament, atribuind drepturi rudelor și soțului supraviețuitor, dar nu și concubinilor. În schimb, moștenirea testamentară concretizează voința defunctului, indiferent de modul în care a fost întocmit documentul.
Regulile privind succesiunea sunt numeroase și stricte, fiind reglementate în detaliu de Codul civil. Deși prevederile sunt complexe, esența lor vizează respectarea drepturilor moștenitorilor și stabilirea unei ordini clare în transmiterea patrimoniului.
Legea prevede cazuri în care o persoană nu poate moșteni
Legea prevede cazuri în care o persoană nu poate moșteni, fiind declarată nedemnă. Nedemnitatea poate fi de drept sau stabilită prin hotărâre judecătorească.
Sunt nedemni de drept cei condamnați pentru fapte penale săvârșite cu intenția de a ucide persoana de la care ar fi urmat să moștenească sau un alt succesibil. Această calitate se constată pe baza unei hotărâri judecătorești și poate fi invocată oricând.
Există și situații de nedemnitate judiciară, constatată în termen de un an de la deschiderea moștenirii. Printre acestea se află cazurile de violență gravă împotriva defunctului, distrugerea sau falsificarea testamentului ori împiedicarea întocmirii lui prin dol sau violență.
În toate aceste situații, persoana declarată nedemnă pierde dreptul de a moșteni, indiferent dacă ar fi fost vorba de moștenire legală sau testamentară.
Modificări legislative privind succesiunile
Legislația procedurală a suferit modificări la finalul anului 2018. De atunci, toate cererile legate de succesiune se depun la judecătorie, indiferent de valoarea sau obiectul acestora. Această schimbare a uniformizat procedura, simplificând traseul administrativ pentru justițiabili.
Astfel, moștenitorii trebuie să știe că litigiile în materie succesorală nu mai sunt înaintate în funcție de valoarea patrimoniului, ci se soluționează direct la judecătoriile competente. Această măsură are impact direct asupra timpului și costurilor implicate.
Cum funcționează moștenirea legală
Moștenirea legală reprezintă una dintre cele mai frecvente forme prin care se transmite patrimoniul. Codul civil stabilește clar categoriile de persoane îndreptățite să moștenească: soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții și colateralii până la gradul al patrulea inclusiv.
Accesul la moștenire se face în baza unei ordini stricte. Există patru clase de moștenitori, iar cei dintr-o clasă exclud persoanele din clasele următoare, dacă nu renunță la drepturile lor. Descendenții au prioritate, urmați de părinți și frați, apoi de bunici și, în final, de unchi, mătuși și veri.
Împărțirea bunurilor între membrii aceleiași clase se face proporțional și după gradul de rudenie. De exemplu, dacă defunctul avea un frate și doi nepoți proveniți de la un alt frate decedat, primul primește jumătate din moștenire, iar ceilalți doi împart cealaltă jumătate.
