La 20 de ani de la moartea Prințesei Diana și a iubitului său, Dodi Al Fayed, în Paris, din cauza unui accident de mașină, avocatul său, Stanlee Culbreath și-a adunat curajul pentru a recunoaște că, pentru el, accidentul a fost foarte suspect.
Culbreath a menșionat că dacă s-a abținut două decenii să facă aceste mărturisiri, a fost din respect pentru copiii ei, care pe atunci erau foarte tineri. Avocatul s-a legat mai ales de mărturia unui martor care a văzut totul și a spus că șansele de supraviețuire ale Dianei au fost reduse de intervenția întârziată a echipelor de urgență.
Avocatul a fost și el martor al accidentului și a declarat: ,,Întotdeauna mi s-a părut suspect, de parcă alte forțe ar fi avut un rol, dar acum, 20 de ani mai târziu, pun la îndoială mai mult decât oricând dacă a fost un simplu accident. Cred că este dubios. Dacă aceea era Prințesa, de ce a durat 20 de minute sau așa ceva pentru ca [echipa de urgență] să o ia și, când a fost în sfârșit eliberată [din mașină], de ce au trecut pe lângă un spital și au dus-o la altul?”.
La momentul accidentului, își amintește avocatul, nu știa cine era victima, așa că era un simplu spectator și chiar a spus unui prieten: ,,Un drogat de pe Main Street ar fi fost servit mai repede decât ei (victimele care așteptau ambulanța, n.r.)”.
Avocatul a mai adăugat: „Sunt foarte multe întrebări pe care mi le pun din nou și din nou despre cum a fost tratat accidentul și dacă ea ar fi putut fi salvată. Am cerut ca poliția să se implice, dar au fost nonșalanți în legătură cu tot”.
Pe 31 august 1997, numai pura întâmplare a făcut ca Stanlee Culbreath să fie și acolo, el lua parte la un tur al Europei alături de câțiva prieteni și toți ajunseseră în oraș cu numai câteva ore înainte de incident. Erau în taxi când au intrat în Pont de l’Alma, în jurul orei 12.20 noaptea, și au văzut mașina zdrobită a Prințesei.
Din acest moment el povestește: ,,Taximetristul nostru a oprit la numai câțiva metri de limuzina lor. Am coborât la câțiva metri de Mercedesul lor. Mașina era sus pe perete și ușa pasagerului din față era deja deschisă. Nu auzisem bubuitura, pentru că accidentul se întâmplase chiar când intrasem noi în tunel. Din mașina lor ieșea fum. M-am dus acolo și Trevor Rees-Jones (bodyguardul Prințesei Diana, n.r.) stătea cu picioarele în afara mașinii și ținea un prosop sau ceva la nas, pentru că sângera foarte tare. Eram doar patru sau cinci oameni acolo, așa că m-am dus la mașină și m-am uitat înăuntru să văd dacă putem ajuta”.
În prima clipă, avocatul nu a realizat că Prințesa Diana era cea de pe bancheta din spate, sau că Dodi deja murise: ,,Nu am știut cine era în spate decât mai târziu, dar la un moment dat am fost… la numai câțiva centimetri distanță de Prințesă, încercând să mă uit prin fereastra ei. Îmi amintesc că le-am zis celor cu care eram atunci, «Vine vreo ambulanță sau ceva?», pentru că nu erau semne că vine vreuna. După 15 sau 20 de minute, încă nu era niciun paramedic la locul accidentului, și le-am spus prietenilor mei: «Îndepărtați-vă, îndepărtați-vă». Pentru că ferestrele din spate erau fumurii, nu puteam vedea cine este în spate. Negociam cu ofițerul de poliție să deschid ușa… părea că ar putea fi deschisă. Nu făcea niciun că*at. Nu făcea nimic. Era ca și cum cei care erau acolo deciseseră că nimic nu poate fi făcut. Este doar părerea mea, dar le-a luat mult timp să op scoată. Ar fi putut fi chiar 30 de minute până când au venit ajutoarele. Eram acolo de cel puțin 15 minute. De ce nu a venit ambulanța mai repede?”.
După un proces de 18 luni s-a dovedit în instanță că accidentul s-a întâmplat din vina șoferului Henri Paul, care era beat la volanul unui Mercedes-Benz S280, conducând cu o viteză de 104 km/h. Încă un fapt ciudat este acela că din momentul în care a fost scoasă din mașina distrusă și până a ajuns la spital, trecuseră deja o oră și 6 minute. Un timp uriaș, ținând cont că era membră a familiei regale a Marii Britanii.
Culbreath mai precizează și că operațiunea de salvare de la fața locului cu ajutorul unor mașinării a fost inutilă, și că portiera de pe partea Dianei ar fi putut fi deschisă cu ușurință.
Avocatul concluzionează: „Întotdeauna am crezut că Diana a fost o persoană minunată. Era mereu acolo pentru toată lumea și se dedica binelui comun. Era mereu acolo pentru oameni atunci când aveau nevoie, pentru omul de rând – dar când a venit vremea ei, răspunsul celorlalți a lipsit, din păcate”.
Sursa: kromania.ro
