Centralele electrice de apartament devin tot mai populare, oferind o alternativă eficientă la centralele pe gaz. Consumul și costurile depind de putere, izolație, dimensiunea locuinței și frecvența utilizării, fiind esențială o estimare corectă înainte de achiziție.
Centralele termice reprezintă soluția principală pentru încălzirea locuințelor și a apei calde, fiind recomandate mai ales în zonele unde racordarea la sistemul public de gaze naturale este dificilă sau costisitoare. În ultimii ani, centralele electrice de apartament au câștigat popularitate datorită dimensiunilor compacte și eficienței ridicate. Spre deosebire de centralele clasice pe combustibili fosili, acestea funcționează exclusiv pe bază de energie electrică.
Consumul unei centrale electrice depinde de mai mulți factori, printre care: puterea nominală, dimensiunea și izolația locuinței, temperatura setată, numărul punctelor de consum (chiuvete, dușuri), tipul rezistenței electrice, vârsta centralei, calitatea apei, temperatura apei de intrare și frecvența de utilizare.
Pentru a estima consumul zilnic, specialiștii recomandă formula simplă: Consum (kWh) = Putere centrală (kW) × Timp de funcționare (ore). Astfel, o centrală de 9 kW utilizată 3 ore pe zi consumă aproximativ 27 kWh, iar dacă funcționează 6 ore, consumul urcă la 54 kWh pe zi. La un preț mediu al energiei electrice de 1,8 lei/kWh, costul zilnic pentru 6 ore de funcționare poate ajunge la aproape 100 de lei.
Pe termen lung, pentru o locuință de 70 mp și o centrală de 9 kW, consumul lunar mediu poate fi de circa 1.300–1.620 kWh
Pe termen lung, pentru o locuință de 70 mp și o centrală de 9 kW, consumul lunar mediu poate fi de circa 1.300–1.620 kWh, în funcție de numărul de ore de funcționare zilnică și de nivelul de izolație al locuinței. Alegerea corectă a puterii centralei și asigurarea unei bune izolații termice sunt esențiale pentru a optimiza consumul și costurile.
Specialiștii recomandă ca, înainte de achiziționarea unei centrale electrice, să se calculeze necesarul termic al locuinței folosind formula: P (puterea centralei) = V (volum încăpere) × Q (coeficient izolație). Astfel, proprietarii pot evalua corect consumul și costurile asociate înainte de a investi într-o centrală electrică.
Temperatura ideală în funcție de cameră
Este recomandat ca temperatura din casă să nu scadă niciodată sub 16°C. Sub acest prag, mucegaiul se instalează mult mai ușor, mai ales în clădirile vechi sau slab izolate, unde pierderile de căldură sunt mai mari. Totodată, confortul termic și starea de bine depind și de camerele individuale, care necesită temperaturi diferite:
sufrageria, locul unde petrecem cea mai mare parte a timpului, ar trebui să fie în jur de 20°C;
dormitorul, unde corpul se odihnește, poate fi mai răcoros, aproximativ 17°C;
bucătăria necesită o temperatură medie de 18°C, suficientă pentru confort fără a risipi energie;
baia, unde igiena și relaxarea sunt importante, trebuie să fie cea mai caldă, între 21 și 22°C.
Momentul exact când trebuie pornită centrala depinde însă și de tipul locuinței. În apartamentele vechi, nerenovate, încălzirea devine necesară chiar și atunci când temperaturile exterioare scad la 15–17°C. Clădirile mai noi, construite după 1995, oferă o izolare mai bună, astfel încât căldura poate fi pornită la temperaturi mai joase, între 12 și 15°C. În cazul caselor pasive, foarte bine izolate, rezistența la frig este mare, iar încălzirea poate fi amânată până când termometrul scade la 9–11°C.
Aceste valori sunt orientative, însă reprezintă un ghid util pentru a menține locuința confortabilă și sănătoasă, evitând astfel problemele generate de frig, umezeală și mucegai.
