1 decembrie 2022
21.00 – Gala de deschidere Bucharest Best Comedy Film 2022
22.00 – Film „Róise & Frank” (Irlanda, 2022)
Róise & Frank (Irlanda, 2022)
Regie& Scenariu: Rachael Moriarty și Peter Murphy
Distribuție: Róise: BRÍD NÍ NEACHTAIN, Alan: CILLIAN Ó GAIRBHÍ, Donncha: LORCAN CRANITC, Maidhcí: RUADHÁN DE FAOITE, Frank Madra/ Cățelul: BARLEY, Anna: MICHELLE BEAMISH, Sinéad: CLAIRE O’CONNOR, Jack: CORMAC HENNESSY, Conor: SEÁN MAC GEARAILT, Cormac: DEAGLAN DE PAOR, Greg: SEÁN T. Ó MEALLAIGH, Monica: ÁINE NÍ MHUIRÍ, Emer: CIALADH WHITE, Eileen: ELAINE O’HARA, Garda: AONGHUS ÓG MCANALLY
Un film încântător!
“A spus că se va întoarce, nu a spus cum!
Comedia în limba irlandeză are o notă de supranatural în abodarea emoționantă a poveștii despre o văduvă îndurerată și un câine vagabond.
Róise & Frank este o poveste încântătoare despre speranță în cele mai întunecate locuri iar Frank este cățelul pe care fiecare iubitor de animale și l-ar dori.
Una dintre cele mai fermecătoare comedii care vă va cuceri!
SYNOPSIS
Au trecut doi ani de când Róise și-a pierdut iubirea vieții ei – soțul Frank. Din cauza durerii, ea s-a izolat de familie și de comunitate. Sosirea unui câine misterios, care vrea să se conecteze cu Róise, aduce o schimbare majoră- dar este ea una bună? Câinele iubește sportul și fripturile, are un fotoliu preferat și o aversiune față de vecinul Donncha. Róise realizează rapid că de fapt, câinele este soțul ei iubit, Frank, reîncarnat. În timp ce fiul ei se îngrijorează că mama lui și-a pierdut mințile, comunitatea pare să accepte reîntoarcerea lui Frank, mai ales că el antrenează copil timid să joace bine și să asigure succesul echipei. Róise este fericită din nou, dar este un viitor real pentru ea cu soțul – cățel?
Regie: Rachael Moriarty și Peter Murphy
Rachael Moriarty și Peter Murphy formează un parteneriat creativ din facultate (1990). După cinci scurtmetraje au debutat cu primul lungmetraj în anul 2015 – Traders, o comedie neagră care a câștigat Premiul Publicului la Festivalul Internațional de Film Belfast și Premiul Orbit la Festivalul Internațional de Film Fntastic Bruxelles.
Al doilea film regizat de Rachael Moriarty și Peter Murphy, RÓISE & FRANK, arată dorința lor de a găsi lumina în cele mai întunecate zone ale experienței umane, cu o abordare pozitivă. Scopul lor a fost să realizeze un film despre durere, ceea ce unii consideră chiar “durere excesivă”. Amândoi au cunoscut personal persoane care le-au povestit despre “vizite” de la păsări sau alte animale după decesul celor dragi, iar acestea au reprezentat inspirația pentru acest film. Dacă nu au fost doar niște vizite? Dacă cineva chiar se întoarce? Ce se întâmplă atunci?
Róise spune în film: “niciunul din noi nu știe ce se întâmplă cu adevărat după ce murim”. Durerea este universală dar modul în care o abordăm fiecare este personal. Filmul este despre un câine care ajută o femeie să procesese durerea și să îmbrățișeze viața din nou.
Rachael și Peter au obținut finanțare de la Screen Ireland pentru producția celui de-al treilea lungmetraj WHAT I KNOW ABOUT MEN / CE ȘTIU DESPRE BĂRBAȚI/ iar amândoi au cariere independente ca regizori de televiziune în Irlanda.
2 decembrie 2022
16.30 – Reluare “Róise & Frank” (Irlanda, 2022)
21.00 – “Cina perfectă”/„La cena perfetta” (Italia, 2022)
Regie: Davide Minnella
Scenariu: Gianluca Bernardini, Giordana Mari, Stefano Sardo
Cu: Salvatore Esposito, Greta Scarano, Gianluca Fru, Gianfranco Gallo, Antonella Attili, Antonio Grosso
Acțiune, comedie, suspans, romantism – acestea sunt ingredientele filmului “Cina perfectă” , o poveste italiana în care gastronomia și criminalitatea se îmbină sub cupola iubirii.
Carmine este un mafiot cu suflet mare, iar Chef Consuelo – o profesionistă aflată mereu în căutarea perfecțiunii. Dragostea lor pentru gastronomie și scopul comun de a câștiga o stea Michelin le vor oferi amândurora o a doua șansă și o oportunitate de a se răscumpăra.
Regizorul Davide Minnella:
“ Filmul “Cina perfectă” este despre o poveste de dragoste puțin probabilă. Carmine este un mafiot bun la suflet, în timp ce Consuelo este iute de mânie și o profesionistă talentată în domeniul gastronomiei. La prima vedere, tot ce au în comun este o copilărie dificilă. Cu toate acestea, ei împărtășesc o pasiune care îi aduce împreună, și mai mult decât atât, îi face să se îndrăgostească.
Dragostea lor pentru mâncare și aspirația comună de a construi ceva cu adevărat frumos le vor da la amândoi șansa de a se răscumpăra.
Nu este doar un film despre mâncare. Așteptați-vă la o comedie polițistă sub aripa romantismului.
Ciocnirea dintre cele două lumi nu numai că este nucelul acestui film dar reprezintă și elementul care generează povestea și conflictul. În plus față de gastronimia de înaltă ținută și de criminalitate, avem doi oameni foarte diferiți care vor învăța să se accepte și să se iubească într-un mod foarte neobișnuit.
Le-am cerut lui Salvatore (Esposito) și Gretei (Scarano) să aibă o atenție deosebită stării emoționale a personajelor pentru că am vrut sa redau o imagine viu colorată a acestor două lumi. Iar amândoi au fost extraordinari în a adăuga profunzime personajelor complexe fără să le judece. Au avut încredere în mine și au jucat ca o echipă. Și-au pus abilitățile actoricești în slujba poveștii așa cum numai marii actori o fac. S-au îndrăgostit de personajele Carmine și Consuelo și le-au făcut să le aparțină. Le mulțumesc pentru că s-au îmbarcat cu mine în această grozavă aventură criminalo-gastronomică realizată din pasiune, arome, sânge și dragoste.
Ce mai pot spune despre acest film ? Am fost sedus imediat de povestea lui Stefano Sardo. Pe de o parte, e hazos să te gândești la un criminal care descoperă că are talente ascunse, pe de altă parte am fost încântat de ideea de a mă arunca în lumea gastronomică. Este o pasiune veche de-a mea pe care o cunosc pe dinafară. În trecut, am realizat câteva scurtmetraje și un documentar parodic despre mâncare și gătit (“Come si Deve”, “Il Potere dell’Oro Rosso”, “Ci vorrebbe un Miracolo”). De asemenea, am fost un avid cititor al biografiilor chefilor cu vieți destul de dezstruoase, de aceea m-am întdrăgostit pe loc de personajul Consuelo interpretat de Greta Scarano.
Regia mea este rezultatul atracției puternice pentru această poveste. Am încercat să fiu meticulos, să am precizie și atenție la detalii. Am vrut ca publicul să simtă isteria și anxietatea de performanță care caracterizează de multe ori pregătirea unui preparat.
În același timp am mișcat camera destul de frenetic între crătiți și cuțite pentru a surprine dansul mâncării. Un dans plin de culoare, arome și emoții care sper că îi va captiva pe spectatori, le va aduce un zâmbet larg pe chip, îi va face să reflecteze și să simtă compasiune vizionând filmul.”
DAVIDE MINNELLA
Davide este regizor și scenarist. După ce a absolvit Relații Publice la Universitatea Iulm din Milano, a studiat la Mediaset School of Fiction și la Fandango Workshop pentru regizori și producători.
În 2014, și-a făcut debutul ca regizor cu documentarul parodic “Ci Vorrebbe un Miracolo”, o comedie pe jumătate în glumă despre problemele din mediul marin italian. Filmul a primit numeroase premii atât în Italia, cât și în străinătate.
A scris și regizat multe reclame comerciale, documentare și scurtmetraje. Multe dintre titlurile sale au primit premii la festivaluri naționale și internaționale: „Bar”, “La Porta”, “Mai dove dovremmo essere” cu Sergio Rubini, “As It Should Be” cu Piera Degli Esposti și Diane Fleri, care a avut premiera la cea de-a 60-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin și a obținut o Mențiune specială pentru scenariu la Nastri D’Argento 2011, și, nu în ultimul rând “Il Potere dell’Oro Rosso” cu Paolo Sassanelli, în cadrul unui eveniment la Rome Film Fest 2015 și câștigător a peste 100 de premii.
Davide scrie și pentru televiziune. În ultimii câțiva ani, a semnat unele dintre cele mai notabile emisiuni TV pentru televiziuni italiene importante, inclusiv Sky.
“Cina perfectă”/„An Italian Gourmet Crime Story” este primul său lungmetraj.
SALVATORE ESPOSITO
Salvatore s-a născut la Napoli în 1986. În 2013, și-a început cariera în serialul TV Camorra Connection. În 2014, a devenit bine cunoscut publicului pentru rolul lui Genny Savastano, unul dintre personajele principale din celebrul serial Sky TV Gomorra. Serialul se bazează pe cel mai bine vândut al lui Roberto Saviano cu același nume, care s-a vândut în peste 150 de țări. A rulat timp de 5 sezoane și Salvatore este astăzi unul dintre cei mai renumiți actori din Italia.
În 2016, a fost distribuit în filmul lui Gabriele Mainetti They Call Me Jeeg al, precum și în filmul Zeta lui Cosimo Alemà. În 2017, a fost personajul principal alături de Luisa Ranieri în Veleno de Diego Olivares, care a fost proiectat la cea de-a 74-a ediție a Festivalului de Film de la Veneția. În același an, a jucat în comedia SF Addio fottuti musi verdi de Francesco Capalbo. În 2018, a fost unul dintre actorii principali din comedia lui Alessandro Genovesi My Big Gay Italian Wedding, alături de Diego Abatantuono și Monica Guerritore.
Anul următor a fost protagonistul filmului The Hero al lui Cristiano Anania, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Taormina și a primit premiul Ciak d’Oro. Din nou într-un rol principal, a jucat în scurtmetrajul lui Toni D’Angelo Nessuno è innocente, care a fost proiectat la cea de-a 33-a edție Venice International Film Critics’ Week. În 2019, a revenit pe marele ecran cu The Immortal de Marco D’Amore, un spin-off al Gomorra. În 2020, a apărut în cel de-al patrulea sezon al Fargo, precum și în Spaccapietre, de Gianluca și Massimiliano De Serio, din nou ca personaj principal. Filmul a fost proiectat la Festivalul de Film de la Veneția. În 2021, Salvatore și-a făcut debutul ca scriitor, cu primul său roman Lo Sciamano.
GRETA SCARANO
Greta a studiat la școli de actorie din Italia și Statele Unite de la o vârstă fragedă.
În 2007, a debutat în populara emisiune TV Un posto al sole, urmată de mai multe producții de televiziune precum Distretto di Polizia și Squadra Antimafia, care au făcut-o cunoscută la nivel național. În 2008, Stefano Sollima a contactat-o pe Greta pentru a-i oferi un rol în serialul TV Romanzo Criminale de la Sky.
Ea a apărut pentru prima dată pe marele ecran în 2010, în Scattered Cloud de Saverio Di Biagio. Mai târziu, ea a câștigat primul premiu pentru interpretarea din „Senza nessuna pietà” de Michele Alhaique, cu un premiu Biraghi ca cea mai bună actriță la Nastri D’Argento 2014.
Greta a revenit să lucreze cu Stefano Sollima în 2015, pe platourile de filmare a filmului Suburra – Blood on Rome, cu o performanță impresionantă care i-a câștigat un Nastro d’Argento ca cea mai bună actriță într-un rol secundar și un Ciak d’Oro – Revelation of the Year. În același an, a jucat rolul unei tinere paciente de cancer Elisa în serialul de cult al lui Sky, In Treatment.
În 2016, a fost nominalizată la Nastri d’Argento pentru rolul din La verità sta in cielo de Roberto Faenza. În 2017, a fost printre protagoniștii serialului de succes I Can Quit Whenever I Want, de Sydney Sibilia. În 2018, a fost Emanuela Loi în filmul TV de Stefano Mordini, inspirat de această extraordinară eroină italiană. Mai târziu în acel an, a jucat-o pe Elena în serialul lui Mattia Torre La linea verticale. Pentru ambele roluri a primit un Premio Flaiano pentru cea mai bună interpretare feminină.
In 2019, she was the leading character in Non mentire by Gianluca Maria Tavarelli. In the same year she starred next to John Turturro and Rupert Everett in the international TV series The Name of the Rose, by Giacomo Battiato. Again in 2019, she was in the Netflix show The App, directed by Elisa Fuksas.
In 2020, she was cast in Paolo Genovese’s Superheroes, in Sky’s Speravo de morì prima, and in Chiamami Ancora Amore.
În 2019, a fost personajul principal din Non mentire de Gianluca Maria Tavarelli. În același an, a jucat alături de John Turturro și Rupert Everett în serialul internațional The Name of the Rose, de Giacomo Battiato. Din nou în 2019, a fost în show-ul Netflix The App, regizat de Elisa Fuksas.
În 2020, a fost distribuită în Superheroes de Paolo Genovese, în Speravo de morì prima de la Sky și în Chiamami Ancora Amore.
3 decembrie 2022
21.00 – “Domingo”(Mexic, 2021)
23.00 – Reluare “Cina perfectă”/„La cena perfetta” (Italia, 2022)
Domingo (Mexic, 2021)
Regie& Scenariu: Raul Lopez Echeverria
Cu: Eduardo Covarrubias, Martha Claudia Moreno, Stana Carrillo
“Domingo” este o comedie socială emoționantă și savuroasă despre fotbal și nu numai.
Filmul spune povestea lui Domingo, un bărbat de 55 de ani care trăiește într-o suburbie săracă din Guadalajara. Când soția îl părăsește brusc, el decide să facă tot ce îi stă în putință să-și împlinească visul de a deveni comentator profesionist de fotbal. În fiecare duminică el comentează meciuri de fotbal de amatori. Dar nu își imaginează cum comentariile lui pline de pasiune schimbă viața cartierului.
Regizorul Raúl López Echeverría a declarat că scenariul filmului a fost inspirat de cartierele muncitorești din suburbiile Guadalajarei, unde meciurile de fotbal reprezintă o parte centrală a vieții comunității fiind foarte aproape de inima locuitorilor.
“Felul în care comunitățile sunt construite în jurul terenurilor de fotbal, modul în care locuitorii creează acolo relații pentru a face față dificultăților economice și lipsei de infrastructură – au fost principalele mele surse de insiprație” a declarat regizorul.
Regizorul Raúl López Echeverría a studiat la departamentul Imagine& Sunet la Universitatea din Guadalajara (a absolvit în 1998). În 2003, scutrtmetrajul “La Puerta” a primit premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj la Festivalul Internațional de Film Independent de la New York.
În 2011 a regizat documentarul “El Ultimo Bolero”, iar scurtmetrajul “Domingo” a fost selectat la mai multe festivaluri internaționale. Din 2013, face parte din comitetul de selecție al Festivalului de Film Guadalajara. De asemenea, predă la Universitatea Guadalajara.
4 decembrie 2022
18.30 – Reluare “Domingo”(Mexic, 2021)
20.30 – #dogpoopgirl (România, 2021)
#dogpoopgirl (România, 2021)
Regie& Scenariu: Andrei Huțuleac
Cu: Andreea Grămoșteanu, Mimi, Răzvan Alexe
#dogpoopgirl este o satiră socială cu elemente tragice despre epoca internetului
Premii& nominalizări:
– Premiul Golden St. George pentru cel mai bun film (Andrei Huțuleac) și Premiul Silver St. George (Andreea Grămoșteanu) la Moscow International Film Festival 2021;
– Premiul Zilele Filmului Românesc (ZFR) pentru Cel mai bun film de debut și nominalizare pentru Cel mai bun lungmetraj la Festivalul Internațional de Film Transilvania 2021 (TIFF 2021).
Inspirat din fapte reale, scenariul ne propune o localizare în spațiul românesc a primului caz de online shaming din istoria internetului.
În 2005, câinele unei femei defechează pe podeaua unui vagon de metrou din Seoul, Coreea de Sud. Din motive necunoscute femeia refuză să strângă mizeria, este fotografiată, iar incidentul este viralizat prin intermediul unui blog de opinie.
În #dogpoopgirl, totul este pe masă: obsesia adolescenților de a obține like-uri pe rețelele de socializare, autorități incompetente, șefi enervanți care iau decizii iraționale doar pentru a-și salva fața, jurnaliști și prezentatori TV de o moralitate ambiguă (Huțuleac însuși joacă unul dintre ei), influenceri isterici, vecini toxici, diverse obsesii est-europene, artiști fără talent și așa mai departe. Peisajul absurd crește exponențial, în timp ce Alina – care nu este deloc un personaj simpatic – se confruntă cu consecințele necazului ei.
Desigur, fiecare are propriile reguli atunci când reacționează online, dar #dogpoopgirl se întreabă dacă suntem suficient de înțelepți și de raționali pe internet. Și s-ar putea să nu ne placă răspunsul sincer…
Andrei Huţuleac • regizor #dogpoopgirl
„Nu am putut prevedea că rețelele sociale vor deveni atât de importante, așa că suntem încă în procesul de le descoperi potențialul”.
„Am avut ideea că am nevoie de o actriță cu experiență, care să poată trece prin acest roller coaster și, de asemenea, să fie foarte realistă în ceea ce privește actoria. Andrea a fost partenerul meu pe scenă și am ignorat prejudecata generală că actorii de teatru nu sunt autentici în fața camerei. Eu sunt actor de teatru și cred că ar putea fi obținute rezultate mai bune cu actori formați în teatru. Personajul Andreei este tragic și cred că îl exprimă foarte bine. De asemenea, instinctul meu inițial despre personaj a fost destul de liniar, dar a devenit mai complex datorită talentului ei. Ea reușit, de asemenea, să evite predictibilitatea scenariului.”
