Pavel Bartoș este un tătic fericit și mândru. Actorul și soția lui, Anca, au trei fetițe care îi fac cei mai fericiți părinți.
„Fetele mele au o relaţie foarte bună cu muzica. În primul rând, iubesc muzica lui Smiley foarte mult, sunt îndrăgostite de ea. Cea mică, Sofia, care are 3 ani, cred că va fi artistă, pentru că dansează, cântă toată ziua. E şi fina lui Smiley şi e îndrăgostită de tot ceea reprezintă el. Când ne uităm la „Vocea”, în reluare, cântă dansează”, a povestit Pavel pentru click.ro. El mai spune că micuța Sofia nu suportă să spună cineva ceva de rău despre nașul ei, Smiley.
„Ritei îi place foarte mult picteze, este o fire aristocratică. Iar Eva (13 ani) e mai pe logică, îi place foarte mult matematica. Pe Anca, soţia mea, toate au moştenit-o la minte şi la frumuseţe. Sunt cu capul pe umeri”, a mai spus actorul.
El a vorbit și depre planurile de Sărbători. După un an plin, Pavel va petrecere Crăciunul acasă cu familia.
Sursa: unica.ro
CITEȘTE ȘI:
Trăia pe stradă, dar nu cerșea bani. Ținea un bilet în mână și se ruga de oameni să-l citească. După 16 ani, cineva s-a oprit și s-a uitat pe el. Atunci totul s-a schimbat. Uite ce scria pe hârtie
Povestea Wandei Ritter, o femeie de 80 de ani, este o poveste tristă, dar adevărată.
Wanda locuia pe stradă de aproape 16 ani. În fiecare zi încerca să convingă oamenii că guvernul îi datorează 100.000 de dolari. Toată lumea o credea nebună, umbla pe străzi cu trei valize pline de documente și cecuri neîncasate.
Witter a lucrat ca lăcătuș și era mama a patru copii. Ani de zile, pe străzile din Washington a încercat să arate că sistemul de asigurări sociale a greșit față de ea.
„Spuneau despre mine că sunt nebună, să scap de valize. Îmi spuneam mereu să nu fac ceva prostesc pentru că vor crede că am probleme mintale.”, a susținut femeia.
Un asistent social, Julie Turner, de 56 de ani, a ascultat-o într-o zi pe Witter și a aflat, mai târziu că avea dreptate.
Turner a verificat documentele Wandei și a observat că toate actele Wandei erau în ordine.
„Avea nevoie de ajutor financiar, nu de ajutor mental. Statul îi datora 100.000 dolari.”, a declarat Turner.
Dar, cum și-a dat seama femeia că ceva nu era în regulă?
Witter a început să primească cecuri cu o valoare diferită în fiecare lună, de la 300 dolari la 900 de dolari. Asigurările sociale nu au putut să-i dea niciun răspuns când Witter a început să sune, să întrebe de unde sunt aceste diferențe.
Femeia a decis să nu încaseze cecurile, pentru că simțea că ceva nu este în regulă, așa că le-a trimis cecurile înapoi. „Dacă le încasam, cine m-ar fi crezut când aș fi spus că s-a făcut o greșeală?”
Witter a declarat presei locale că ea rămâne sceptică și că va crede în îndreptarea situației când va primi cecul corect.
Asistentul social, Julie Turner a ajutat-o pe Witter să-și găsească un apartament cu o chirie de 500 de dolari.
La o săptămână de la relatarea poveștii în presă, Witter a primit primul cec, în valoare de 1464 dolari din partea Asigurărilor Sociale.