Micile detalii ale vieții sunt ceea ce contează cu adevărat într-o relație. Nu banii din bancă, nu mașina, nu casa. Acestea creează un mediu favorabil pentru fericire, dar nu aduc această stare de bine în sine. Bărbatul din povestea de mai jos a realizat aceste lucruri mult prea târziu.
„În timp ce soția îmi servea cina, am luat-o de mână și i-am spus că vreau să divorțez. Nu a zis nimic, s-a așezat și a mâncat liniștită. I-am citit doar durerea din ochi.
N-am știut ce să mai spun. Dar, am repetat calm că îmi doresc divorțul. Ea nu s-a enervat și m-a întrebat de ce.
Am evitat răspunsul, iar asta a enervat-o. A țipat și mi-a spus că nu sunt un bărbat adevărat.
În acea seară nu am mai vorbit. Ea a continuat să plângă și să suspine în dormitorul nostru. Știu că voia răspunsuri, că voia să știe ce s-a întamplat cu relația noastră. Nu știam cum să-i spun. Maria, o altă femeie îmi câștigase inima. Acum simțeam doar milă pentru soția mea.
Mă simțeam vinovat așa că am apelat la un avocat care a conturat o propunere avantajoasă pentru divorț. Soția mea urma să păstreze casa și 30% din acțiunile firmei mele. Când am adus hârtia acasa, a citit-o și a rupt-o. Femeia cu care trăisem zece ani îmi era străină. Îmi părea rău că i-am irosit ani din viață, dar o iubeam pe Maria. Soția mea a început să plângă, ceea ce a fost ca o ușurare pentru mine. Voiam să închid acest capitol al vieții.
Următoarea seară am ajuns târziu acasă. Soția mea scria de zor pe masa din bucătărie. Am mers la culcare, lăsând-o scriind.
Dimineață mi-a întins pretențiile ei de divorț. Nu voia nimic material de la mine, dar mi-a cerut un răgaz de 30 de zile până să încep procedura de divorț. Voia o lună de zile pentru că fiul nostru avea examene importante și dorea să nu fie afectat de problemele noastre.
Mie mi se părea o condiție acceptabilă. Dar, ea nu terminase. Mi-a cerut să-mi amintesc de ziua în care am intrat prima oară în casa noastră și am purtat-o în brațe peste prag. Mi-a cerut, ca în aceste 30 de zile să o car în fiecare dimineață de la dormitorul ei până la ușa casei. M-am gândit că poate e nebună, dar condițiile ei nu mi se păreau de nerealizat.
I-am spus Mariei de condițiile soției mele și ea mi-a râs în nas. Oricare ar fi condițiile ei, divorțul merge mai departe.
În prima zi din cele 30 de zile, am fost cam neîndemânatic. Băiatul nostru s-a amuzat pe seama noastră. Râsetele lui m-au întristat. În timp ce o căram, soția mea mi-a șoptit să nu-i spun fiului nostru de divorț.
În a doua zi, lucrurile au mers mai ușor. Ea a stat strâns lipită de pieptul meu, iar eu i-am simțit mirosul pielii. Nu o mai privisem de mult cu adevărat pe soția mea. Ea îmbătrânise, am observat ridurile de pe fața ei și câteva fire albe. Căsnicia noastră o afectase. Mă simțeam vinovat.
Din a patra zi, am simțit că o pot ridica mai ușor, mai repede. Revenise intimitatea dintre noi. Era din ce în ce mai ușor să o duc pe brațe. Nu i-am spus Mariei despre asta.
Într-o dimineață, am suprins-o în fața dulapului. Nu îi mai venea nicio haină, toate îi erau largi. Slăbise. De aceea o puteam purta pe brațe așa ușor. În acel moment mi-am dat seama cât de mult rău făcusem și am strâns-o în brațe. Fiul nostru a intrat în dormitor și soția mea i-a făcut semn să vină și el în îmbrățișare. Mi-am reluat obiceiul, am luat-o în brațe și am purtat-o până la ușă. Mi-am amintit de ziua nunții noastre.
M-am dus la muncă, am stat o oră și am plecat spre Maria. I-am spus că nu mai vreau să divorțez. M-a întrebat dacă am febră. Eu îmi iubesc soția, e vina mea că am uitat cine îmi este alături. Faptul că am dus-o pe brațe în ultimele zile mi-a amintit de jurămintele pe care le-am făcut, de sentimentele mele față de ea. Maria m-a pălmuit și m-a dat afară din casă.
Am fugit la florărie și am cumpărat un buchet mare de flori pentru soția mea. Am scris pe bilețelul atașat buchetului că o voi duce pe brațe până moartea ne va despărți.
Ajuns acasa mi-am găsit soția fără suflare. Am aflat de la prietena ei că ducea bătălia cu cancerul de ceva timp și că a făcut totul pentru ca băiatul nostru să rămână cu impresia unui tată și soț iubitor.”
Sursa: unica.ro
