Reprezentarea modernă a sirenelor ca femei frumoase cu coadă de pește nu corespunde imaginii grecii antice. Homer, în Odiseea, nu descrie aspectul fizic al sirenelor, iar artiștii antici le înfățișau ca ființe hibride cu trup de pasăre și chip de femeie, adesea prevăzute cu aripi și gheare.
În mitologia greacă, sirenele apar în cântul al XII-lea al Odiseei, unde vrăjitoarea Circe îl avertizează pe Ulise asupra puterii vocilor lor. Acestea promitau cunoaștere și trăiau într-o pajiște, nu sub apă. Pericolul lor rezida în cântec, nu în atracția fizică. Pentru a-și proteja echipajul, Ulise astupă urechile marinarilor cu ceară de albine, dar se lasă legat de catarg pentru a le auzi.
Transformarea sirenelor în femei-pește s-a produs treptat în Evul Mediu. Manuscrisele medievale arată o tranziție graduală, cu reprezentări care coexistă ale ambelor forme. Limba engleză păstrează diferența dintre siren (creatură grecească) și mermaid (femeie-pește), dar limba română folosește același cuvânt pentru ambele.
