La 28 august, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Iosif Isihastul, unul dintre marii nevoitori ai Athosului din veacul al XX-lea. Născut în 1898 în insula Paros, cu numele de Botez Francisc, a ajuns în Sfântul Munte la 23 de ani, arzând de dorința de a afla pe cineva care să-l învețe rugăciunea neîncetată. După ani de căutare, l-a întâlnit pe Părintele Arsenie, alături de care a viețuit aproape un deceniu în peșterile stâncilor athonite, hrănindu-se cu puțină pâine și dăruindu-și tot timpul rugăciunii.
În 1938, cei doi s-au așezat într-un loc ascuns între munți, unde s-a alcătuit treptat o mică obște de nevoitori doritori să deprindă de la el meșteșugul trezviei. Deși sănătatea îi era șubredă, nu și-a îngăduit nicio ușurare, mutându-se abia spre sfârșitul vieții la Schitul Nou, unde a adormit în Domnul la 28 august 1959. Dumnezeu l-a înzestrat cu vederea luminii dumnezeiești și cu darul înainte-vederii, iar după mutarea sa, rămășițele lui au răspândit bună mireasmă.
Prin ucenicii săi, învățătura Cuviosului Iosif a înnoit viața monahală athonită, iar rugăciunea inimii a devenit o comoară împărtășită unor obști tot mai numeroase. Pomenirea lui rămâne o chemare la stăruință în rugăciune, simplitate și răbdare în suferință.
Citește viața completă a Sfântului pe ortodoxia.me.
