Pe 1 septembrie, la începutul anului bisericesc, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul, unul dintre cei mai aspri nevoitori ai creștinătății răsăritene. Născut în Cilicia, din părinți creștini, copilul păzea turmele tatălui său, asemenea lui Iacov, Moise și David. Iarna, mergând la biserică, a auzit cuvintele Fericirilor și, întrebând un bătrân ce înseamnă acestea, a primit o îndrumare care i-a aprins pentru totdeauna dorul de Dumnezeu. Îndată a plecat de acasă, hotărât să urmeze calea cea strâmtă.
Retras în rugăciune, a avut o vedenie în care i se poruncea să sape mereu mai adânc temelia, semn că fără osteneală stăruitoare nu se poate zidi o viață duhovnicească trainică. A ajuns la o mănăstire, unde a stăruit șapte zile la poartă, fiind apoi primit de egumen. Supus tuturor, a învățat repede Psaltirea și a depășit prin post și înfrânare pe toți ceilalți frați, ajungând să rabde chiar și o săptămână fără hrană.
Nevoința sa a atins o asprime neobișnuită: și-a înfășurat trupul cu o funie de finic, care i-a rănit adânc carnea, dar a răbdat cu smerenie, socotindu-se nevrednic de milă. Viața lui ne învață că adevărata sfințenie se clădește prin răbdare, smerenie și osteneală neîncetată pentru Hristos.
Citește viața completă a Sfântului pe ortodoxia.me.
