Sfântul Ierarh Iosif cel Nou s-a născut în jurul anului 1568 în Dalmația și și-a consacrat viața rugăciunii și ascezei. După ani de nevoință la Muntele Athos, unde a ajuns sihastru și a dobândit daruri duhovnicești, a fost hirotonit mitropolit al Timișoarei în 1650, la vârsta de opt decenii. În această demnitate, s-a arătat păstor credinciosului popor și apărător neînfrânt al Ortodoxiei, mângâind sufletele prin cuvântul și rugăciunea sa.
Dumnezeu a întărit slujba sa cu minuni și tămăduiri. Se spune că a oprit un incendiu care amenința Timișoara, ieșind cu Sfintele Taine și rugând-se cu lacrimi fierbinți, după care a venit o ploaie puternică din voia Domnului. Sfântul Iosif s-a retras la Mănăstirea Partoș, unde a continuat viața de nevoință până la trecerea la Domnul în 1656. Biserica l-a canonizat în 1956, iar cinstirea lui ne îndeamnă să urmăm calea ascezei, smereniei și credincioșiei nestrămutate.
Citește viața completă a Sfântului pe ortodoxia.me.
