Piramidele egiptenilor nu au fost construite de armate de sclavi biciuiți, ci de echipe de muncitori organizate și întreținute de stat. Săpăturile de la Giza au scos la iveală o așezare cu brutării și dovezi ale unei administrări structurate. Constructorii primeau rații de pâine, bere și chiar carne, nu erau oameni liberi plătiți în sensul modern, ci specialiști mobilizați temporar cu identitate de grup.
Cleopatra nu era doar o seducătoare fără pereche, ci o conducătoare cultivată și carismatică. Plutarh scria că frumusețea ei nu era incomparabilă și suficientă pentru a impresiona; ceea ce o făcea remarcabilă era conversația, puterea de convingere și cunoașterea unor limbi numeroase. „Et tu, Brute?” – celebra replică a lui Cezar înainte de moarte – nu are dovezi în sursele antice, ci provine din piesa lui Shakespeare.
Gladiatorii nu mureau la fiecare confruntare. Fiind investiții costisitoare, proprietarii școlilor nu doreau să-i piardă inutil. Estimări moderne indică între una din zece și una din cinci lupte cu risc fatal. Statuile antice, în sfârșit, nu erau albe, ci pictate în culori vii; aspectul monocrom este rezultatul degradării pigmenților și al expunerii la intemperii.
