Alfabetul nu a fost inventat de o singură persoană, ci a evoluat de-a lungul mai multor milenii, pornind de la hieroglifele egiptenilor și ajungând la literele latine folosite în limba română. Litera A, de exemplu, a pornit ca desen al unui cap de bou, iar B din imaginea unei case. Un grup de vorbitori ai unei limbi semitice, care trăiau în Egipt și Peninsula Sinai, au simplificat aceste semne și le-au transformat într-un sistem mult mai ușor de învățat, folosind principiul acrofonic — obiectul era reprezentat prin primul sunet din denumirea sa.
Înainte de alfabet, scrierea combina sute de semne: mesopotamienii foloseau scriera cuneiformă, iar egiptienii hieroglife. Pentru a le stăpâni, scribii trebuiau să învețe numeroase caractere. Inovația alfabetului a constat în reducerea radicală a numărului de semne, iar fenicienii au standardizat și răspândit acest sistem prin porturi mediteraneene. Grecii au adaptat alfabetul fenician în secolul al VIII-lea î.Hr., introducând vocalele și stabilind de fapt primul alfabet complet. Cuvântul „alfabet” provine din primele două litere grecești, alpha și beta.
Romanii au preluat scrierea din Peninsula Italică și au adaptat-o pentru limba latină. Expansiunea Imperiului Roman a răspândit alfabetul latin în toată Europa, literele evoluând constant prin scriere de mână și tipar. Astfel, caracterele pe care le folosim astazi au parcurs un drum de aproape patru milenii.
