S-au scurs 60 de ani de când, la Paris, se stingea din viață un pionier al sculpturii moderne abstracte, cel mai bine vândut artist român din toate timpurile, Constantin Brâncuși.
Marele artist s-a născut la 19 februarie 1876, în satul gorjean Hobița, fiind al șaselea copil al soților Radu Nicolae și Maria Brâncuși. Constantin Brâncuși a simțit, încă din fragedă copilărie, o chemare către obiectele sculptate în lemn, fiind fascinat de ornamentele lucrate manual. Primii pași către arta adevărată îi face la Craiova, la Școala de Arte și Meserii, unde studiază mecanica, tâmplăria, turnătoria, prelucrarea metalelor și sculptura în lemn. Își petrece vacanțele muncind în secția de finisare artistică a unei fabrici de mobilă, unde va obține un Certificat de Capacitate.
Pleacă la București, unde se înscrie la Școala de Belle Arte, ale cărei cursuri le-a absolvit în 1902. Prima lucrare cu care se face remarcat, numită Bustul lui Vitellius, pentru care primește un premiu în anii de studenție, îi deschide drumul către următoarele încercări, Capul lui Lacoon, Ecorșeu și Studiu. Ca o recunoaștere a talentului său, i se incredințeză o primă lucrare importantă, bustul lui Carol Davila, un monument amplasat în curtea Spitalului Militar. Constantin Brâncuși își exprimă admirația pentru operele create de Auguste Rodin și decide să plece la Paris, pentru a studia mai temeinic arta în chiar orașul iubirii, al modei și al marilor pictori și sculptori. Așa începe un drum lung, greu, dar finalmente plin de succese, care îl va propulsa pe artistul român în galeria marilor personalități ale culturii mondiale.
Începuturile nu au fost deloc ușoare. Măcinat de boală și de foame, Brâncuși este nevoit să accepte slujbe mărunte pentru a se întreține. Statul român, printr-o bursă, îl ajută să se înscrie la examenul de admitere de la Școala de Belle Arte, unde va cunoaște un pictor celebru, Amedeo Modigliani, care îi va deveni prieten. Începe să expună cu regularitate la Paris, fiind apreciat chiar de mentorul său, Auguste Rodin, care îi propune să lucreze ca ucenic la atelierul său. Deși ar fi fost o onoare pentru orice artist al acelor vremuri, Brâncuși refuză, explicând gestul său printr-o frază devenită celebră: nimic nu poate crește la umbra marilor copaci. Artistul român avea drumul său, planul său și viziunea sa proprie despre artă.
Așa ajunge să creeze operele care îl vor face celebru în lumea întreagă, fiind recunoscut pentru contribuția sa covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Astfel apar, una după alta, lucrări care vor ajunge cunoscute pe toate meridianele: Sărutul, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Rugăciunea, Muza Adormită, Domnișoara Pogany, Pasărea măiastră, Față de copil. Era vizitat la atelierul său din Paris de nume importante ale intelectualității din acele vremuri, Marcel Duchamp, Guillaume Apollinaire, Fernad Leger, Matisse sau Eric Satie. Tehnica nouă, revoluționară, adusă de Brăncuși, învățată la școala de meserii, arta cioplirii directe, a fost cea care a făcut diferența între artistul român și contemporanii săi.
Românii nu știu, nu conștientizează cât de important este Brâncuși pentru cultura noastră. Anii de comunism, în timpul cărora numele lui Brâncuși a fost ignorat, au creat o prăpastie între români și unul din cele mai mari nume ale culturii noastre. Francezii susțin sus și tare că Brâncuși este al lor, având în vedere că cea mai mare parte a operelor sale au fost realizate la Paris. Dar Brâncuși nu a uitat niciodată de unde a plecat, a trait profund românește și s-a stins cu dorul de țară în suflet.
Cristian Huluban
