Cercetătorii au descoperit în chihlimbar fosilizat coada unei șopârle minuscule, conservată de aproximativ 100 de milioane de ani. Inițial confundată cu o bucățică de lemn sau o insectă, fosila a fost identificată prin solzii de pe suprafață și examinată cu tomografia computerizată pentru a dezvălui structuri ascunse în rășina tulbure.
Analiza a relevat un inel de țesut la marginea secționate a cozii și modelul în zigzag al mușchilor, asemănător cu ceea ce se observă la șopârlele moderne. Aceasta reprezintă cea mai veche dovadă directă a autotomiei caudale — fenomenul prin care aproximativ două treimi dintre speciile de șopârle contemporane și-și desprind coada în fața unui prădător pentru a scăpa.
Mecanismul funcționează prin desprinderea cozii la puncte speciale numite planuri de fractură, unde un mușchi contractat limitează pierderea de sânge. Deși alte fosile sugerează că această strategie exista cu până la 280 de milioane de ani în urmă, descoperirea din Myanmar oferă prima evidență fizică directă a unei cozi desprinse în epoca antică.
