„Andrei şi cu mine suntem prieteni din clasa a 10-a. Am fost împreună în cei mai grei ani de adolescenţă, am trecut împreună prin examene, gelozii, despărţiri dar şi împăcări. După liceu el a intrat la facultate, eu nu.
Părinţii mei mi-au plătit meditaţii, dar mă tot îndeamnă să dau la o facultate care nu mă reprezintă. De fapt nu ştiu ce mă reprezintă, dar ştiu că m-am săturat de învăţat pentru medicină, şi să pic. Oricum nu mă văd făcând meseria asta. Pentru că tata e medic şi mama asistentă, însă, îmi impun să le urmez calea.
Andrei provine dintr-o familie modestă, dar sunt oameni OK şi l-au lăsat să facă ce vrea el. A ales Agronomia, şi visează să devină fermier.
Pentru că am terminat liceul şi suntem majori am început să nu ne mai ferim ca înainte, aşa că s-a întâmplat să rămân gravidă. Mama lui Andrei nu s-a bucurat prea tare, dar tatăl lui a zis că asta e, dacă vrem să ne căsătorim, să o facem, însă ne-a avertizat că va fi foarte greu cu banii. Părinţii mei, însă, nici nu vor să audă. Tata mi-a zis că trebuie să fac avort, iar mama nu mai vorbeşte cu mine de când a auzit.
Mi se pare abernat, totuşi, pentru că deja am împlinit vara asta 20 de ani şi nu mai sunt o copilă. E drept că nu am un loc de muncă, iar ei niciodată nu m-au încurajat să-mi caut, pe motiv că trebuie să învăţ ca să intru odată la medicină. Dar eu nu vreau asta.
Îmi place mai mult ideea de a trăi cu Andrei undeva la o fermă, el să-şi facă meseria şi eu să cresc copiii noştri, să grădinăresc şi să am grijă de casă.
Problema e că mai avem mult până să ajungem acolo. Andrei e abia anul doi, şi nu se ştie unde va găsi de lucru după facultate. Părinţii lui nu ne pot întreţine pe amândoi, abia fac faţă cu el la facultate. Mama lui Andrei e şomeră, iar tatăl e şofer. Andrei mai face diverse munci din care câştigă ceva bani de buzunar, dar n-ar fi suficient pentru o familie.
Sunt prinsă între dorinţa de a păstra primul nostru copil, rodul iubirii noastre, şi obligaţia de a-mi asculta părinţii. Tata îmi tot spune că dacă mă mărit şi fac copii de acum îmi distrug viitorul. Dar ce viitor mă aşteaptă pe mine dacă eu nu doresc să devin medic, ca el, şi nici nu am deocamdată un job cu care să încep măcar o carieră?
Tot aud ce greu le-a fost tuturor la început, cum au răbdat ca să-şi facă o familie şi un rost, dar când e să ne lase şi pe noi, tinerii, să ne luăm viaţa în piept, şi să ne facem un rost, se opun şi ne trasează alte căi. Cum să-mi conving părinţii să mă lase să mă mărit şi să mă şi ajute să putem trăi decent până când Andrei capătă un job?”
Sursa: eva.ro
