Un preot a povestit pe internet o întâmplare pe care a trăit-o într-o zi de duminică după slujbă.
“În fiecare dumincă, înainte de slujbă, obișnuiam să primesc flori de la enoriași. Majoritatea le țineam lângă altar. Apreciam fiecare floare pe care o primeam și era deja o obișnuința ca biserica să miroasă tot timpul a flori.
Într-o duminică pe care o consideram la fel de normală ca alte zile de duminică, un băiețel a venit la mine după slujbă și m-a întrebat:
– Domnule, ce faceți cu atâtea flori? Le aruncați? Dacă da, îmi dați și mie un trandafir?
M-am aplecat și am luat un trandafir. I l-am dat și l-am întrebat ce o să facă cu el.
Băiețelul care nu avea mai mult de zece ani mi s-a destăinuit:
– Vreau să i-o dau lui Buni. Mami și tati au divorțat anul trecut. Am stat o vreme cu mama. Acum urmează să se recăsătorească și m-a trimis la tata, dar nici tata nu m-a vrut, așa că m-a trimis la Buni. Buni e bună cu mine. Îmi face de mâncare și mă îngrijește. Mă iubește foarte mult și de aceea vreau să-i dau o floare.
Când a terminat ce avea de spus, aproape nu mai aveam glas. Mi se umpluseră ochii de lacrimi.
– Fiule, e cel mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodată, dar să știi că trandafirul ăsta nu e suficient. Ia, te rog, toate florile de aici. Sunt câteva familii care le aduc săptămânal în biserică. Ia toate florile! Buni merită ce-i mai bun.”
Sursa Unica
