Cu aproximativ o lună înainte de alegeri, politicienii noștri aruncă în luptă ultimele bombe electorale, menite să atragă voturile cetățenilor. Parlamentarii de stânga, vădit îngrijorați de soarta celor mulți, au votat creșterea salariilor din sectorul bugetar, după ce colegii lor din dreapta eșicherului politic au părăsit sala, în semn de protest față de această măsură.
Cine poate fi atât de naiv încât să nu își dea seama că avem de-a face cu o pomană electorală, amintind de celebrele cadouri constând în sticle cu ulei și pungi cu zahăr, din campaniile precedente? Partidele de dreapta, la rândul lor, bat monedă, cât e ziua de lungă, pe creșterea economică formidabilă înregistrată de țara noastră, lider absolut al Europei la acest capitol.
Oamenii se uită la televizor și nu înțeleg nimic. Dacă avem o creștere economică atât de spectaculoasă, de ce se opun unii politiceni creșterii salariilor? Iar partidele care au votat aceste sporuri, de ce fac acest gest chiar înainte de alegeri, de ce își aduc aminte de problemele cetățenilor tocmai acum? Luptele acestea între partide, care sunt atât de preocupate de soarta românilor doar acum, în prag de alegeri, nu fac decât să-i scârbească și mai mult pe alegători, care își dau seama că sunt manipulați, că nu sunt decât niște unelte de care politicienii se folosesc atunci când au nevoie de voturile lor. Își vor aduce oare aminte de campaniile din trecut, când erau momiți cu tot felul de promisiuni, întărite de cadouri consistente (o șapcă și un pix), după care, la doar câteva luni după alegeri, erau anunțați că tocmai li s-au mărit taxele?
După ce și-au mărit consistent salariile și pansiile speciale, politicienii își aduc aminte și de talpa țării, și încep să vorbească, înduioșător, de problemele de zi cu zi ale alegătorilor. Mai că ne dau lacrimile de recunoștință, când vedem că nu suntem chiar lăsați de izbeliște, că există cineva care se gândește și la noi. Dacă sunt politicieni care nu cred în ”vrăjeala” cu creșterea economică, cum explică ei, strict economic vorbind, sporurile votate, de unde pot apărea sursele de finanțare care să le susțină? Dacă nu există o creștere economică, deci nu există pârghii financiare care să garanteze aceste sporuri, probabil se vor lua banii (hai să ghicim…) din bugetele acordate pentru infrastructura, de exemplu. Deci, vom rămâne în continuare fără autostrăzi, fără trenuri civilizate, fără șosele de centură, fără un parc RATB după standarde europene, iar problema traficului nu se va rezolva niciodată. Dar ce contează toate astea, se pot sacrifica pentru un vot în plus, nu?
În anii următori, când sigur se va ajunge la tăieri de salarii în anumite sectoare, credeți că vom vedea o lege prin care să se ceară diminuarea sporurilor primite de domnii parlamentari? Niciodată…până atunci însă, așteptăm și alte pomeni electorale, doar se apropie luna cadourilor. Să vedem cum vor răspunde cetățenii, prin votul lor. Ce vor alege între ”atențiile”primite, pe de o parte, și veștile legate de prosperitatea lor, prin atât de trâmbițata creșterea economică a României, pe de altă parte.
Cristian Huluban