Viața este plină de oameni și evenimente care ne învață ceva, iar cei mai puri dintre oameni sunt copiii. Un doctor povestește prin ce a trecut într-o zi de muncă la spital, de a rămas mut de uimire și admirație.
“Astăzi am operat o fetiță micuță care avea nevoie de grupa 0 de sânge. Spitalul nu avea deloc grupa asta, dar frățiorul ei geamăn avea. I-am explicat că era o treabă de viată și de moarte, că surioara lui avea nevoie de sângele lui ca să nu moară. Micuțul a stat liniștit și m-a ascultat după care s-a întors spre părinții săi și le-a zis ‘Adio’. Nu m-am gândit pe moment la gestul lui până când, după ce am găcut transfuzia, cel mic m-a întrebat <<Și, când o să mor?>>. Credea că își dă viața pentru surioara lui, și era de acord cu asta. Din fericire, bineînțeles, că amândoi vor fi bine.”
Copiii sunt niște îngerași coborâți pe pământ, având o inocență și un suflet atât de pur încât pe noi adulții, care am uitat copilul din noi pe drumul vieții, ne lasă muți gesturi de genul acesta.