Diario Extra, o publicaţie din Costa Rica, a publicat recent un articol intitulat „Românii fugari aleg Costa Rica drept refugiu”, făcând referire la Elena Udrea, despre care jurnaliștii din Costa Rica spun că este o femeie extrem de controversată în țara ei, fără să uite a adpuga și că este fost ministru, acuzată de corupție!
„Costa Rica şi Madagascar sunt separate de mii de km şi de multe ore de zbor cu avionul dar au o particularitate care atrage românii care vor să fugă de justiţia din ţara lor: niciuna nu are tratat de extrădare cu România”, scrie Diario Extra, citat de digi24.ro. Articolul nu conține noutăți, doar informații preluate din presa românească, referindu-se, totuși, și la Alina Bica.
Materialul este, mai degrabă, unul de tip tabloid, iar imaginile folosite sunt un colaj cu cele mai „hot” poze ale politicianului, printre care și ua în care apare în costum de baie.
CITEȘTE ȘI:
Declarații șoc! Cabral, scos din sărite, a spus tot! Acum știe toată România! „Maimuţa, Congo…” Ce i s-a întâmplat e cumplit
Cabral a povestit în detaliu pe blogul personal prin ce a trecut datorită culorii pielii sale, Prezentatorul TV s-a referit la anumite evenimente de-a dreptul traumatizante din copilăria sa, recunoscând în același timp că fotbalul l-a ajutat să își facă prieteni.
Iată mărturia lui Cabral, care ne arată în ce stadiu se află și România, din acest punct de vedere:
„Sunt un băiat din cartier. Născut, crescut şi trăit în Berceni. Îmi vorbeşti frumos… sunt prietenul tău. Îmi vorbeşti urât… îţi răspund fix cum m-a învăţat cartierul. Şi-ţi promit că n-o să-ţi placă. Şi eram obişnuit să trebuiască să mă apăr singur. Dar atunci, fix în momentul ăla când un alt copil mi-a luat apărarea, am simţit pentru prima dată că… poate chiar de-s diferit, nu trebuie să fiu singur. Pentru că în anii ce au urmat am văzut în cartier cum diferenţele dintre oameni devin graniţe imposibile de traversat. Diferenţele alea simple… de la hainele pe care oamenii le poartă, jargonul pe care-l folosesc, blocul în care stau, gaşca în care-şi cheltuie timpul… ori culoarea pielii. Diferenţele alea simple deveneau la un moment dat nişte prăpăstii de netrecut. Cu o singură excepţie: când jucam fotbal“, a scris Cabral pe blog.
„M-au dat prima oară la şcoala 111. Am stat până în clasa a 2-a… Le-au zis alor mei să mă mute, eram prea bronzat pentru ei. M-au mutat ai mei la 110. A fost bine până într-a patra. Prea mult solar… Apoi m-au mutat la 96. Deja ştiam reţeta… câteva zile de observat de la distanţă, apoi începeau glumiţele cu -alb ca smoala-, maimuţa, Congo… şi tot aşa. Şi au început. În acelaşi ritm, cu aceeaşi răutate ca la celelalte două şcoli. Şi într-o zi s-a întâmplat ceva… am ieşit la sport, în curtea şcolii. Profu’ n-avea de gând să ia aur la Olimpiadă cu noi, aşa că ne-a aruncat o minge de fotbal şi ne-a lăsat în pace. În următoarea pauză mergeam către clasă, când un unul de la altă clasă a urlat după mine „Fugiţi că vine maimuţoiul!“ sau ceva de genul ăsta. M-am întors să-i dau replica, dar n-am apucat. Unul dintre băieţii din clasa mea a urlat tare, cu pasiune şi supărare: – Băăă, lasă-l în pace, e din echipa mea de fotbal!“, a povestit Cabral.
Sursa: libertatea.ro
