Parafrazându-l pe Winston Churchill, am spune că dacă un trofeu sportiv se câștigă cu lacrimi, sudoare și sânge, Simona Halep va triumfa la Australian Open. Ofensivă totală, joc la risc nebun, ambiție dusă până la sacrificiu, iată ingredientele din care și-a clădit Simona succesul în semifinalele open-ului australian. Să învingi o sportivă din Germania, într-o luptă la baionetă, așa cum a fost semifinala de la Melbourne, iată încă o bornă importanta atinsă de Simona.
Simona a renunțat la ieșirile nervoase, psihicul labil e doar o amintire, mental campioana noastră a devenit foarte puternică. Iar tenisul pe care-l joacă este unul care aparține, cu adevărat, unei mari campioane. Au dispărut acele mingi „la alibi”, ca și teama de a risca și a juca mai ofensiv. Jocul Simonei a ajuns, în doar câteva luni, de la stadiul de plictisitor, la unul extrem de spectaculos. Ambele jucătoare erau la limita puterilor, se sprijineau de rachetă, încercând să reziste căldurii sufocante. Din aceste momente superbe, pe care sportul ni le oferă uneori, s-a conturat o victorie frumoasă, eroică, sublimă chiar, a marii noastre campioane.
Până la acest turneu de Grand Slam, mai toată lumea, adversare, jurnaliști și mulți specialiști, erau unanimi în a aprecia că locul 1 deținut de Simona este unul de conjunctură. Toți spuneau că este doar o problemă de timp până când campioana noastră va ceda șefia clasamentului WTA și va ajunge acolo unde îi e locul. Tăceam și înghițeam cu toții, pentru că jocul Simonei, unul extrem de prudent, era o piedică evidentă în drumul către câștigarea unui turneu de mare anvergură. Acum, laudele la adresa Simonei curg în valuri, pentru că jocul ei a crescut forte mult, pentru că tenisul etalat de Simona la Australian Open este unul de certă calitate.
Sâmbătă dimineața vine finala. Nu se putea o finală mai crâncenă, mai palpitantă, jucată între ocupantele locului 1 și 2 în ierarhia tenisului feminin. Simona a jucat două meciuri-maraton, cele mai lungi ale turneului, și la ambele a revenit incredibil, când foarte mulți o credeau înfrântă. Este, evident, o altă Simona, mai ambițioasă, mai calmă, mai dispusă la riscuri, mai completă. Nu faptul că a ajuns în finală este atât de important, ci felul în care Simona a făcut-o, ridicându-se după fiecare lovitură primită, jucând fiecare minge de parcă ar fi fost ultima din viața ei. Pe lângă valoare, campioana noastră a arătat caracter, inimă de campioană.
Sâmbătă dimineață, la ora finalei de la Melbourne, Simona va avea în spatele ei 20.000.000 de români, care o vor susține necondiționat, minge după minge, ghem după ghem. După două meciuri atât de solicitante, așteptăm încă o partidă de excepție a campioanei noastre, care să încununeze această perioadă fantastică pe care o traversează. Și dacă va fi să piardă, va rămâne tot campioana noastră, pentru că datorită ei mai scoatem și noi capul în această lume frumoasă a sportului, care ne cam uitase. Curaj Simona! Baftă Simona!
Cristian Huluban
