Ai făcut rost sau nu de imunoglobulină? Au rudele bani pentru a procura flaconul salvator, din țară sau din afară, astfel încât să mai poți spera câteva luni? Așa se pune problema în România, viața pacienților cu imunodeficiențe primare și boli autoimune este o veșnică loterie, la care statul român privește pasiv. Rezultatul, previzibil, nu s-a lăsat mult timp așteptat. O femeie de 69 de ani a decedat la Spitalul Județean din Alba Iulia, pentru că nu a beneficiat la timp de tratamentul salvator.
În România, există, de luni bune, o criză a imunoglobulinei. Ministrul Sănătății a dat asigurări, în luna octombrie, că această problemă a fost rezolvată, dar totul s-a dovedit a fi o minciună. Imunoglobulinele sunt esențiale pentru pacienții cu imunodeficiențe primare. Dacă se întârzie tratamentul sau doza aferentă fiecărui pacient nu se găsește, bolnavii nu își mai pot desfășura activitatea normală, fiind în pericol de moarte, chiar și în cazul unei banale răceli.
Incompetența și nepăsarea au dus la moartea primului pacient care avea nevoie urgent de imunoglobulină. Pe lista celor a căror salvare depinde de acest tratament mai sunt în jur de 500 de persoane, printre care mulți copii. Părinții acestor copii, puși în fața pericolului iminent, caută soluții salvatoare. Merg după dozele dozele de imunoglubulină din oraș în oraș, acolo unde s-a raporat că mai există câteva flacoane, sau aleargă în străinătate, pentru a cumpăra, la prețuri mult mai mari, tratamentul care le asigură copiilor lor câteva luni de viață în plus. Așa se trăiește în România secolului XXI, acesta este modul în care statul român se ocupă de sănătatea oamenilor, aceasta este realitatea cruntă.
Ca de obicei, nimeni nu poate fi tras la răspundere. De la medici la Casa de Asigurări de Sănătate, de la firmele furnizoare de medicamente la Ministerul Sănătății, vina este pasată de fiecare, și, bineînțeles, nimeni nu se gândește la demisie, din moment cu nu este găsit un vinovat. Despre pacienta care a murit, despre cei care sunt în pericol să aibă aceeași soartă, cui îi mai pasă? Loteria vieții continuă, nimeni nu se poate considera scăpat, pentru că sistemul sanitar este în colaps, iar ceea ce li se întâmplă acum pacienților care au nevoie de imunoglubulină se poate întâmpla oricui din cei care suferă de o boală cronică.
Paradoxul oferit de România zilelor noastre este unul foarte dureros. Pacienții români preferă să meargă la spitale din afara țării, unde sunt tratați de – atenție! – medici români, plecați în căutarea unei vieți mai bune. Români tratați de alți români, dar în alte țări, pentru că în țara lor nu există medicamentele și condițiile necesare. Situația este foarte gravă, s-au raportat cifre incredibile, în România au dispărut aproximativ 2000 de medicamente esențiale pentru bolnavii cronici. Cu aceste cifre în față, este clar că viața a devenit o loterie pentru acest popor.
Cristian Huluban