Cu câteva zile înainte de alegeri, încă nu realizăm că există pericolul să votăm oameni care au probleme cu legea. Chiar nu înțelegem acest lucru, sau efectiv ne place ipostaza de fraieri?
În presă a apărut o listă a candidaților la alegerile parlamentare din 11 decembrie, care sunt fie urmăriți penal, fie cercetați pentru fapte de corupție, ba mai mult, în cazul unora au fost date și condamnări. Dacă ei, cu toate aceste probleme, au totuși tupeul să pozeze în modele pentru societate, ce ne face pe noi, cei care le vom pune în brațe pârghiile puterii, să mergem la vot și să punem ștampila în dreptul acestor nume? Am auzit vorbindu-se de faptul că suferim, ca și popor, de Sindromul Stockholm, care definește unul din cele mai ciudate comportamente umane, în condiții de criză. Mai concret, este vorba despre un fenomen psihologic paradoxal, care poate aduce victima în situația de a-și îndrăgi călăul sau chiar a se identifica cu acesta.
Acum, cu câteva zile înainte de alegeri, toate sondajele de opinie ne spun că va fi o luptă între partidele mari (PSD și PNL) alături de formațiunea politică a lui Călin Popescu Tăriceanu, ALDE. Ei bine, în toate aceste partide există oameni care au probleme cu legea, dar acest mic amănunt nu i-a împiedicat să candideze, deși orice regulă a bunului simț ar fi trebuit să le interzică acest lucru. Sunt politicieni care nu numai că nu au făcut nimic în decursul mandatelor anterioare, mai mult, au ajuns în atenția organelor de anchetă, unii au fost chiar condamnați și totuși iată că nimic nu-i oprește, atunci când e vorba de interesele proprii. Cel mai clar exemplu în acest sens este dat chiar de șeful celui mai mare partid, Liviu Dragnea, care a fost condamnat și care nu are nicio ezitare în a se autopropune pentru funcția de premier, în cazul în care PSD-ul va câștiga alegerile. Deși pe lista apărută în presă PSD-ul ar cei mai mulți politicieni cu probleme în justiție, sondajele arată că partidul condus de Liviu Dragnea se apropie de 50% în preferințele românilor. Cum se poate explica acest paradox? Aceeași situație și în cazul ALDE, PNL sau PMP, următoarele partide cu șanse la scrutinul din 11 Decembrie.
Chiar suferim de Sindromul Stockholm, sau nici acum, la 26 de ani de la Revoluție, încă nu am învățat ce este bine pentru noi? Vorbele politologului Silviu Brucan ne-au durut, ne-am simțit jigniți de acea declarație în care se vorbea despre un popor de proști, care nu știe ce înseamnă democrația, dar iată că suntem nevoiți, uneori, să-i dăm dreptate. Știm că acești politicieni (și aici vorbim despre toate partidele, fără excepție) nu au făcut nimic pentru noi și totuși mergem și punem ștampila în dreptul lor. Se fac tot felul de apeluri pentru o prezență masivă la vot, ceea ce este foarte bine, dar de ce nu încercăm să și deschidem ochii oamenilor, pentru a-i ajuta să înțeleagă că sunt pe listele partidelor indivizi care, într-o țară normală, nu ar avea ce căuta în parlament sau senat? Singurul gând cu care ar trebui să mergem la vot este acela că o societate sănătoasă nu poate fi condusă de policitieni care au probleme cu justiția. Am mers destul la alegeri conduși de tot felul de criterii și motive aberante, și se vede unde am ajuns.
Cristian Huluban