Guvernul incompetenților și dilentanților a mai rezolvat o problemă națională. Pentru că închisorile nu ofereau condiții decente, peste 3300 de deținuți vor fi eliberați. În prima zi, au fost deja lăsați să plece acasă 135 de tâlhari, 47 de violatori și 33 de criminali, care, nu-i așa, se vor transforma în adevărate modele pentru societate.
Domnul ministru al Justiției, onorabilul Tudorel Toader, ne dă cel mai bun exemplu de incompetență, recunoscând suav că „a fost luat pe nepregătite, și că nu se aștepta ca impactul legii recursului compensatoriu să fie atât de mare”. Domnule ministru, impactul cel mare nu a venit încă, credeți-mă. O să simțim acest impact peste câteva luni, când rata violurilor, crimelor și tâlhăriilor va ajunge la cote alarmante, mulțumită acestei legi aberante.
Dacă ar fi existat vreo fărâmă de pricepere, de interes, sau de implicare pentru rezolvarea acestei probleme, domnul minstru ar fi putut cere un studiu de impact înainte de a fi votată legea. Nu poți să dai drumul unei legi fără să te gândești la ce urmări va avea, pentru că nu era vorba de o lege legată de buna funcționare a aprozarelor, ci de eliberarea unor indivizi foarte periculoși, care au nenorocit atâția oameni, atâtea familii. Dacă până acum justiția se dovedise foarte permisivă cu cei care încălcau legea, mai ales în cazul șmecherilor cu relații sus puse, de data asta a dovedit că este complet depășită de evenimente.
În loc să se creeze spații civilizate pentru deținuți (o măsură care ar fi trebuit să le pună puțin mintea la lucru autorităților), s-a luat o decizie comodă, care nu a necesitat niciun efort din partea acestora. Efectiv s-au spălat pe mâini, au ales varianta cea mai lejeră pentru ei, ignorând complet urmările acestei decizii luate pe genunchi. Singurele urmări la care probabil s-au gândit au fost cele legate de faptul că acești 3300 de deținuți se vor transforma în tot atâția votanți la următoarele alegeri. Ne vom aduce aminte de vremurile comunismului, atunci când conducătorul iubit semna un ordin de grațiere, iar deținuții strigau pe străzi „Trăiască Ceaușescu”.
Așadar, guvernul care a creat cel mai mare haos de după 1989, ne mai dă o dovadă a competenței miniștrilor săi. Avem un ministru al Educației agramat, care faultează limba română de câte ori deschide gura. Avem un ministru al Muncii care ba mărește, ba micșorează salarii și pensii, după bunul ei plac. Avem un ministru al Finanțelor care jonglează cu split-tva-ul, cu taxele și impozitele astfel încât nimeni nu mai înțelege nimic. Mai avem un ministru al Sănătății care e depășit clar de evenimente, ca să nu mai vorbim că este acuzat de plagiat. După toate aceste exemple (deși lista ar putea continua) ne-am pricopsit și cu un ministru al Justiției care a găsit o soluție perfectă pentru aglomerația din închisori, lăsându-i liberi pe cei mai periculoși infractori. Cu astfel de oameni la conducere, putem spune, ca și poetul Dimitrie Bolintineanu: „Viitor de aur țara noastră are, și prevăz prin secoli a ei înălțare”.
Cristian Huluban