Astăzi ar fi fost ziua ta, Moțule Pittiș. Ai fi împlinit 74 de ani, și-ai fi sărbătorit cu prietenii, ascultându-l pe Bob Dylan și citind poezii. Așa cum spuneai, „nu există mâine, nu există ieri”, atitudinea corectă este Carpe Diem, pentru că nu se știe niciodată. Dacă vrem să mergem în direcția bună, dacă pentru noi, ca și popor, mai contează valorile și cei care ne-au marcat cultura, nu putem, nu avem voie să îl uităm pe Moțu Pittiș. Anda Pittiș, soția îndrăgitului actor, spunea într-un interviu dat după dispariția acestuia: „Credeam, la fel cu toată lumea, că Florian este nemuritor”.
Actor, regizor, muzician, realizator de emisiuni la radio şi televiziune, Moţu Pittiș a lăsat în urma sa multe regrete, dar şi amintiri de neuitat. Personalitate complexă, nonconfomistă, a fost un simbol al libertăţii de exprimare, în vremuri în care multor oameni le era teamă să și deschidă gura. Viaţa lui a fost teatrul, a avut o carieră impresionantă, cu multe roluri celebre, ajungând un nume de referinţă în istoria teatrului Lucia Sturdza-Bulandra.
În paralel cu teatrul, activitatea sa muzicală a fost una la fel de intensă, începând cu Cenaclul Flacăra şi continuând cu formaţia Pasărea Colibri. A fost un fan al stilului pop-rock, pe care l-a promovat mereu, mai ales la emisiunile prezentate la radio. A fost vocea inconfundabilă a unei emisiuni de televiziune foarte apreciate, Teleenciclopedia, o oază de educaţie în vremuri atât de tulburi. Pasionat de poezie, Moţu avea capacitatea să recite, ore în şir, versuri din poemele marilor nume ale literaturii universale.
Deşi a trăit în vremuri în care exprimarea liberă era considerată un delict, Moţu a ignorat pericolul şi a transmis mesajul său de libertate a gândirii, prin muzică şi poezie. Nici fenomenul sportiv nu-i era indiferent, devenind unul din membrii Clubului Aristocratic al Rapidului, echipă al cărei fan înfocat a fost mereu. Privind retrospectiv, la ce fire boemă era Moţu, nici nu putea ţine cu altă echipă, spiritul Giuleştiului regăsindu-se în felul său de a vedea viața. Nu mergea la toate meciurile, convins că prezenţa sa aducea ghinion echipei de suflet, dar insinga Rapidului nu-i lipsea niciodată de pe haine. Ce amintiri, ce bucurii pentru suflarea alb-vișinie.
Dar, așa cum spuneam, viața lui a fost teatrul. Ca să ne dăm seama cât de atras a fost de scenă, să amintim că în școala primară a văzut de 23 de ori capodopera „O scrisoare pierdută” în regia lui Sică Alexandrescu. Primul loc de muncă, la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, a fost de electrician, ceea ce nu l-a împiedicat să vadă de 236 de ori spectacolul „Cum vă place” în regia lui Liviu Ciulei. Cam asta este diferența între ceea ce însemna cultura românească atunci și showbiz-ul de azi. La finalul acestui remember pentru cel ce a fost Florian Pittiș, să ne amintim versurile unui cântec al său, care sunt și un mesaj pentru noi toți: „Nu contează cât de lung ai părul, important e cât și cum gândești”.
Cristian Huluban
