La Primăria Sectorului 3, în loc să se lucreze pentru rezolvarea problemelor cetățenilor, se creează posturi (foarte bine plătite!) pentru neamurile domnului primar. Primăriile devin astfel veritabile afaceri de familie, unde se asigură viitorul celor din clanul șefului. Problemele cetățenilor, promisiunile din campania electorală? Mai pot să aștepte, sunt atâtea alte urgențe de rezolvat, nu?
Consiliul local al Sectorului 3, acolo unde edil este domnul Robert Negoiță, a numit-o administrator la o firmă de IT a Primăriei pe Cristina Arghir, sora fostei soții a domnului primar. Deși doamna Arghir nu are niciun fel de experință în domeniu, va primi un salariu de 8000 de lei pe lună, pentru că, vorba regretatului Toma Caragiu, „așa-i în tenis”. Care au fost criteriile care au dus la o astfel de numire? Poate faptul că doamna Arghir are, impreună cu sora sa, Sorina Docuz, fosta soție a lui Robert Negoiță, un atelier de croitorie modern și înfloritor, numit SOW, iar printre clienții lor figurează și primarul Gabriela Firea? Așa de simplu să fie?
Consilierii USR din cadrul Primăriei Sectorului 3 au încercat să se opună acestei numiri, întrebând, firesc, cum se poate pune administrator al unei firme IT cineva fără niciun fel de experiență în domeniu. Domnul primar a rezolvat rapid aceste discuții anoste, explicând foarte clar că nimeni nu s-a născut învățat, și că doamna Arghir poate compensa acest neajuns prin calitățile sale de manager. Pentru cineva care nu s-a născut învățat și nu are niciun fel de experiență în domeniu, un salariu de 8000 de lei pe lună nu vi se pare cam prea mult, domnule primar?
Așa se stabilește competența în instituțiile statului, unde găsim peste tot copii, soții, veri, cuscri, amante și oameni cu condamnări pentru corupție. Să nu ne mai mirăm când vedem cum atâția tineri bine pregătiți pleacă scârbiți din această țară, nereușind să-și găsească un post conform cu competențele lor, în timp ce sunt angajați pe salarii mari niște nulități, a căror principală calitate e că sunt neamuri ale politicenilor. Așa se înființează aceste societăți comerciale pe lângă primării, cu joburi și funcții dedicate pentru neamurile sau acoliții politicenilor. O astfel de poziție nu este decât o sinecură, un mod de a plăti din banii publicii un individ care nu trebuie să transpire deloc pentru acei bani.
Că vrem, că nu vrem, ajungem din nou la alegerile pe care le facem când mergem la vot. Pentru că acești politiceni nu au ajuns primari de capul lor, noi i-am pus în acele funcții. De ce au ales consilierii de la Sectorul 3 într-o funcție de conducere bine plătită pe unul de-al casei, și nu s-a dat un concurs pentru ocuparea postului? Pentru că, o spunem încă o data, primăriile au devenit, la fel ca și alte instituții ale statului, veritabile afaceri de familie, unde tot ce contează este bucata de cașcaval care trebuie astfel împărțită, încât să ajungă fiecărui membru al clanului.
Cristian Huluban
