Un document pe care Ministerul Apărării Naționale (MApN) l-a declasificat luna trecută arată că, din dispoziţia Guvernului, Armata i-a hrănit şi echipat pe minerii implicaţi în evenimentele din 13-15 iunie 1990. Așadar, iată că una din instituțiile cele mai respectate de români, un reper care a ocupat mereu primele locuri în topurile de încredere ale populației, ne poate înșela așteptările. În acest context, întrebăm și noi: în cine să mai aibă încredere acest popor?
În zilele fierbinți ale Revoluției din 1989, din piepturile tuturor manifestanților, se ridica un strigăt de bucurie: Armata e cu noi! După doar câteva luni de „democrație”, s-a ajuns la manifestările anti-comuniste din Iunie 1990. Atunci Piața Universității a devenit locul în care, seară de seară, s-au adunat toți cei care erau împotriva revenirii la putere a structurilor comuniste, reprezentate de Frontul Salvării Naționale.
Ei bine, după 27 de ani aflăm că MApN a asigurat, din fonduri publice, hrana minerilor veniți din Valea Jiului să „curețe„ Piața Universității: aceștia au primit conserve de carne, cârnaţi, slănină, unt, ouă, biscuiţi și alte alimente. În plus, MApN le-a distribuit sute de perechi de salopete, bocanci, chiloţi şi ciorapi, precum și produse de igienă personală. Cheltuielile Ministerului s-au ridicat la valoarea totală de 866.000 de lei. Oare câte amănunte interesante, referitoare la acele zile de foc pentru România, am putea afla, daca s-ar desecretiza și alte astfel de documente? Iată de ce probabil se întârzie, de atâta vreme, deschiderea Dosarului Mineriadei, pentru a se menține o stare de confuzie în rândul populației.
Tot acest ajutor primit de mineri era, oficial, pentru „restabilirea ordinii în București”, dar de fapt s-a transformat într-o acțiune de devastare a sediilor partidelor politice și pedepsirea celor care doreau ca România să meargă pe drumul democrațiilor occidentale. Au fost bătuți cu bestialitate intelectualii din Piaţa Universităţii, care erau nevoiți să lupte împotriva unor brute al căror unic argument era pumnul sau bâta. Bineînţeles că deznodământul nu putea fi decât unul singur, când lupta să dă între profesori, studenţi, oameni de cultură, împotriva celor în salopete, înarmaţi cu bâte şi răngi.
Acum, probabil că cei care au oferit minerilor mâncare și haine, generalii armatei aflați în funcție în timpul Mineriadei, se bucură de pensii speciale. Merită, nu? Toată mâncarea și hainele oferite minerilor au fost cumpărate din banii publici, cu alte cuvinte chiar din banii celor care erau bătuți. Mai putem spune că sintagma celebră, lansată de Ion Iliescu, cum că în România există o democrație originală, nu este adevărată? Cum spune o vorbă din popor, și bătuți, și cu banii luați, asta e esența democrației din România. Un singur document desecretizat schimbă percepția populației asupra unei instituții extrem de apreciate. Ce am mai putea afla, referitor la istoria noastră, daca s-ar da publicității și alte documente strict secrete? Cei care au strigat, în zilele Revoluției celebrul îndemn „Armata e cu noi” probabil au acum un gust amar. Pentru că adevărul, de cele mai multe ori, este ținut departe de noi.
Cristian Huluban
