Ministrul Mediului, Grațiela Gavrilescu, continuă seria de decizii aberante ale guvernanților. A găsit soluția pentru rezolvarea problemelor date de aparițiile tot mai periculoase ale urșilor în preajma gospodăriilor oamenilor.
Ordinul dat de Ministrul Mediului prevede două aspecte: capturarea și relocarea urșilor care „doar” atacă în mod repetat o gospodărie, și împușcarea carnivorelor care atacă direct o persoană. Dar cine poate separa cele două situații, mai ales că vorbim despre niște animale sălbatice, care acționează instinctiv, iar reacțiile lor pot fi imprevizibile? Poți aștepta să vezi ce face un urs care apare în preajma unei gospodării, ca să fii sigur la care categorie se încadrează? Îți poți permite să anticipezi reacția unui urs înfometat atunci când vede un om în preajma locului unde el venise să mănânce? Și dacă, printr-o minune, ursul nu atacă persoana, se poate trage o concluzie de genul: ok, ăsta e băiat bun, e pașnic, îl lăsăm să trăiască?
Doamna Grațiela Gavrilescu ne mai spune că „trebuie să gândim cu creierul, nu cu sufletul”. Serios? Păi când a gândit acest guvern (și toate cele care l-au precedat) cu creierul? Câte exemple de gândire realistă ne-au oferit guvernații noștri în aproape 30 de ani de la Revoluție? Dacă cineva din guvern ar fi gândit cu creierul, poate nu ar fi permis tăierea, cu atâta nesimțire, a pădurilor. Firma austriacă Schweighofer a avut profituri uriașe din defrișări timp de 10 ani. Pădurile reprezentau casa urșilor, mediul în care se simt cel mai bine, de ce ne mirăm că au ajuns acum în preajma orașelor și gospodăriilor oamenilor? Pădurea este a animalelor, oamenii sunt doar musafiri, turiști în acele zone, nu s-a gândit nimeni că dacă le distrugem mediul lor natural, aceste animalele, înfometate și forțate să se tot ascundă, vor deveni finalmente agresive? Acum facem apel la creier, când ne-a ajuns cuțitul la os?
Urșii nu trebuie omorâți, nu așa vom rezolva problema. Există țări în Europa unde nu mai există urși, s-ar putea încerca trimiterea lor către aceste locuri unde pădurile nu au fost distruse, cum s-a întâmplat la noi. S-ar mai putea discuta despre o mutare a urșilor în grădini zoologice, și în țară, și în străinătate, precis există astfel de locuri, unde măcar ar fi îngrijiți și hrăniți așa cum trebuie. Ei da, dar pentru astfel de soluții, aflate la îndemâna oricui, ar trebui, pe lângă creier, și puțină voință, doamna Gavrilescu. De la care politician român să ceri așa ceva?
Cifrele avansate, care spun că în România există în acest moment, în jur de 7000 de carnivore mari, sunt desigur, alarmante. Dar nu poți reduce acest număr împușcând bietele animale, care nu au nicio vină că omul le-a distrus mediul natural. Nu doar gospodăriile aflate la marginea pădurilor sunt în pericol, ci și turiștii care ajung în zonele unde sunt urși, pentru că nu se mai pot face drumeții în siguranță. Dacă tot s-a declarat că trebuie acționat cu creierul, faceți ceva pentru a reloca aceste carnivore, care sunt speriate și, mai ales, înfometate. Nu urșii sunt de vină pentru situația la care s-a ajuns, și nu prin uciderea lor vom dovedi că ne-am folosit creierul.
Cristian Huluban