Un tată vitreg își trata fiica vitregă ca pe copilul său natural, susținând-o emoțional, psihologic și financiar. Cum numai ea avea nevoie de ajutor, tatăl vitreg îi rezolva fără întârziere toate probleme! Dar iată că odată…
„Fiica mea trebuia să se căsătorească pe 3 noiembrie 2016. Pregătirile pentru ceremonie ne luaseră deja foarte mult timp. Nu sunt căsătorit cu mama fiicei mele vitrege, dar noi locuim împreună de aproape 10 ani.
În 2015, fiica mea a absolvit facultatea. I-am achitat toate taxele de școlarizare. Ea nu lucra și a locuit cu noi în anii de studenție. Ba chiar mai mult, i-am cumpărat o mașină, ca să ajungă ușor la universitate.
Din când în când, în viața ei apărea tatăl ei biologic, cu care ea petrecea o anumită perioadă de timp. El nu a investit nici măcar un cent în studiile sau cheltuielile ei cotidiene, însă ea continua să-l iubească.
Am hotărât să invităm la nuntă maxim 250 de oameni. I-am dat iubitei și fiicei mele vitrege o listă cu 20 de oameni, pe care doream să-i văd la această nuntă. Ele m-au asigurat că vor avea grijă să-i invite. Cu câteva zile înainte de nuntă m-am întâlnit cu unul dintre prietenii mei, care se afla pe acea listă. L-am întrebat dacă va veni la nuntă, însă el mi-a răspuns că nu a primit niciun fel de invitație. Amicul meu mi-a spus că a primit doar o înștiințare, dar nu o invitație de nuntă. Evident, el nu putea să apară la ceremonie doar cu înștiințarea în mâini. Pe aceasta nici măcar nu era scris numele lui. În plus, pe anunț nu se afla numele meu, ci cel al tatălui biologic al fiicei mele vitrege.
Peste câteva zile am aflat că în lista finală, din 250 de invitați, nu a fost inclus nici măcar un nume din lista mea. Ele pur și simplu m-au scuipat în față.
Însă am fost înfrânt de un alt fapt. Întorcându-mă seara de la serviciu, i-am găsit acasă la mine pe viitorul ginere și membrii familiei lui. Această întâlnire avea drept scop cunoașterea reciprocă a familiilor noastre. Știți ce m-a făcut să-mi ies din fire? Ele nu m-au preîntâmpinat despre această cină, iar toată atenția era îndreptată spre tatăl biologic al fiicei mele vitrege. Evident, m-am simțit jignit! Ce a făcut el pentru viitoarea ceremonie?
Am luat un pahar cu șampanie și am spus: „Am un toast. Pentru mine a fost o mare plăcere să fac parte din această familie. M-am bucurat de fiecare zi petrecută în preajma acestor oameni minunați. Însă acum aș vrea să le mulțumesc unor persoane complet diferite: tatălui natal al fiicei mele vitrege, mirelui ei și tuturor membrilor familiei lui. M-ați ajutat să înțeleg multe lucruri. În sfârșit am realizat că în această familie eu îndeplineam rolul de bancomat. Din cauza tuturor lucrurilor, pe care le-am aflat în ultimele zile — despre lista de invitați, despre această cină etc. — declar solemn că refuz să achit cheltuielile pentru această nuntă. Să bem pentru fericitul cuplu și pentru tatăl natal, care are acum onoarea de a-și asuma această finanțare! Și aș mai vrea să adaug: cărați-vă imediat din casa mea!”
Să fie aceasta o dovadă de egoism? Eu cred că, de fapt, acest bărbat a procedat corect în momentul în care a refuzat să mai plătească cheltuielile de nuntă ale fiicei adoptive.
Dacă și voi sunteți de acord, distribuiți mai departe această lecție de viață!
Sursa: perfectmedia
