Rezultatul alegerilor din țările vecine ne dau frisoane. Harta colorată în roșu din jurul granițelor noastre nu are menirea de a ne liniști. Viitorul, fără să devenim paranoici, ne duce cu mintea la vremuri pe care le consideram apuse. Există conștient și subconștient, iar în acest caz, oricât de mult ar încerca factorul conștient să ne calmeze, subconștientul lucrează și el, cu alte arme, mult mai parșive. Psihologii au opinat recent că procesele care au loc independent de gândirea conștientă ar putea fi mai vaste decât se credea. În doar câteva ore, ”întreg răsăritul a devenit un steag purpuriu”, care descrie orientarea politică a celor care au câștigat alegerile în țările vecine.
România, o oază de latinitate în această zonă, se vede aruncată în acest context deloc favorabil, în care Bulgaria, Ungaria, Moldova, Cehia, Slovacia și Serbia au ales președinți pro-Kremlin. Lăsând la o parte Ucraina, care este în conflict deschis cu Rusia, toți vecinii noștri au mers pe mâna șefilor de stat favorabili regimului lui Vladimir Putin. Dacă ne gândim și la faptul că noul președinte american, Donald Trump, s-a declarat un simpatizant al liderului de la Moscova, se întunecă de tot orizontul speranțelor noastre. Numai noi știm cum i-am mai așteptat pe americani cândva, după cel de-al doilea război mondial, și ei nu au venit, aruncându-ne în comunism, cea mai neagră perioadă din istoria noastră. Din nou, suntem la răscruce de vânturi, privind cu îngrijorare spre un viitor care nu se anunță deloc liniștit.
Sigur, nu este cazul să ne panicăm, cel puțin pentru moment. Dar nici nu cred că putem aștepta, cu mâinile în sân, să vedem ce decid alții pentru noi. Sprijinul pe care-l așteptăm din partea Statelor Unite devine unul crucial, pentru a rămâne în afara zonei de influență a Moscovei. Dar ne putem baza pe un președinte american care este în relații foarte bune cu omologul său rus, și care poate dezvolta cu Vladimir Putin o colaborare care să ne ”înghită” la un moment dat și pe noi? Mulți vor spune că aruncăm petarde, fumigene, menite să sperie aiurea oamenii, dar evidența este greu de contestat, și această evidență se referă la ceea ce se întâmplă în jurul granițelor noastre, la contextul politic european, care a devenit foarte complicat.
Ca să supraviețuim, de-a lungul istoriei noastre zbuciumate, mai mult ne-am adaptat vremurilor, în loc să ne luăm soarta în mâini. Acum ce vom face? Analiștii politici spun că la momentul alegerilor din decembrie ne vom da adevăratul examen, ca națiune. Că depindem în primul rând de noi, și că nu e normal să așteptăm ca alții să ne decidă viitorul. Ce vor face conducătorii noștri, a căror imagine în ochii cetățenilor este una jalnică? Ne putem pune oare în calea valului pro-rusesc din această parte a Europei? Sau vom fi din nou victime și ne vom plânge soarta? Dacă tot amintim de soartă, să nu uităm vorbele unui adevărat om politic român, fostul ministru de externe Nicolae Titulescu, cel care a spus: ”Soarta este scuza celor slabi și opera celor tari”.
Cristian Huluban