8 cauze ale adenomului de prostată

Prostata este o glandă a sistemului reproducător masculin, de mărimea unei nuci, situată sub vezica urinară. Lichidul prostatic secretat de această glandă contribuie la formarea lichidului seminal (sperma). Problemele la nivelul acestui organ apar de cele mai multe ori în cazul bărbaților ce au depășit 50 de ani.

Loading...

 

Ce este adenomul de prostată?

Adenomul de prostată, cunoscut și sub numele de hiperplazie benignă a prostatei, reprezintă o tumoră necanceroasă caracterizată de mărirea în volum a prostatei. Prostata mărită este cea mai frecventă afecțiune a bărbaților. 

 

Prostata se află imediat sub vezica urinară, iar uretra (tubul care transportă urina de la vezica urinară) trece prin centrul prostatei. De aceea, mărirea în volum a acestei glande duce la afectarea organelor din jur prin compresie. Acest lucru determină simptome specifice:

  • Senzația frecventă și urgentă de urinare, chiar și pe timpul nopții
  • Dificultate și durere/disconfort la urinare
  • Disfuncții sexuale
  • Jet urinar slab sau cu întreruperi
  • Urină cu miros anormal sau culoare neobișnuită
  • Scurgeri involuntare de urină
  • Senzația de golire incompletă a vezicii urinare
  • Deoarece pacientul se forțează să elimine urina, venele uretrei se pot inflama și poate apărea hematuria (sânge în urină)
  • Unii pacienți prezintă complicații precum retenția de urină care este caracterizată de o distensie a vezicii urinare și de un disconfort la nivelul abdomenului

Cauzele adenomului de prostată

Nu au fost identificate cauzele clare ale hiperplaziei benigne de prostată. În schimb, în urma cercetărilor, se iau în considerare anumiți factori care ar putea favoriza această afecțiune.

  1. Tulburări hormonale din timpul vieții
  2. Vârsta înaintată – bărbații de peste 40 de ani sunt cei mai afectați .
  3. Cauze genetice – dacă există și alte cazuri în familie, riscul unui bărbat de a dezvolta această afecțiune crește.
  4. Diabetul zaharat de tip 2
  5. Obezitatea 
  6. Boli cardiovasculare
  7. Stil de viață nesănătos – alimentație dezechilibrată și sedentarism, ceea ce poate duce și la apariția obezității și problemelor cardiovasculare, afecțiuni ce cresc riscul de adenom de prostată.
  8. Bărbații care prezintă disfuncție erectilă (incapacitatea de a obține sau menține erecția).

Diagnostic

Diagnosticul adenomului de prostată este pus în urma anamnezei (discuția cu pacientul cu privire la simptome, istoric medical etc.) urmată de examenului clinic și de investigații suplimentare.

 

Examenul clinic presupune examinarea corpului pacientului. Medicul verifică dacă există scurgeri urinare, dacă ganglionii limfatici sunt măriți sau dacă scrotul este inflamat și sensibil. De asemenea, se efectuează un tușeu rectal prin introducerea unui deget lubrifiat în anusul pacientului. Astfel, medicul palpează prostata și depistează dacă aceasta este mărită. 

 

Analizele de sânge și de urină ajută la diferențierea afecțiunii. Deoarece simptomele adenomului de prostată sunt asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni (de exemplu, prostatita sau infecțiile urinare), sunt necesare investigații mai amănunțite – vezi aici mai multe despre afecțiunile prostatei. Antigenul prostatic specific este o analiză care se utilizează pentru diagnosticarea adenomului de prostată.

 

Alte investigații care pot fi utilizate sunt: ecografia transrectală ( introducerea sondei ecografice în rect), cistoscopia (introducerea unui instrument numit cistoscop în uretră, pentru a prelua imagini de la nivelul vezicii urinare), explorări urodinamice (analizarea debitului și presiunii urinei),  biopsia (recoltarea de țesut prostatic pentru a verifica dacă există cancer de prostată).

 

Tratament

După stabilirea diagnosticului, adenomul de prostată se poate trata medicamentos, intervențional sau chirurgical.

 

Tratamentul medicamentos are rolul de a reduce simptomele adenomului de prostată, dar și de a opri proliferarea acestei glande.

 

Tratamentul intervențional include o serie de intervenții care au un impact minim asupra organismului (non-chirurgicale). Aceste alternative sunt luate în considerare atunci când tratamentul medicamentos nu a funcționat sau simptomele sunt intense. Embolizarea adenomului de prostată presupune tehnica cateterismului: se utilizează tuburi subțiri numite catetere, introduse în corp prin piele, prin intermediul vaselor de sânge. Tuburile sunt deplasate până la nivelul arterelor prostatice, unde se injectează microparticule care blochează circulația la acest nivel. În lipsa sângelui, organul se micșorează.

 

Rezecția transuretrală de prostată este altă metodă intervențională de tratament. Se efectuează prin introducerea în uretră a unui instrument cu ajutorul căruia se îndepărtează o parte a prostatei. Metoda nu necesită incizie. Altă intervenție este ablația transuretrală cu laser sau cu radiofrecvență, prin care se distruge țesutul prostatic.

 

Tratamentul chirurgical clasic presupune efectuarea unei incizii la nivelul pielii și îndepărtarea unei părți a prostatei (prostatectomie simplă). Metoda se utilizează în cazurile mai grave.

 

Așadar, deși vârsta și cauzele de natură genetică nu pot fi controlate, este important să alegi un stil de viață sănătos pentru a diminua riscul de a dezvolta această afecțiune.

 

loading...
loading...